În cele ce urmează, ne vom ocupa de un subiect ce te va ajuta mult. Vreau să înțelegi bine ceea ce ispita face cu adevărat în viața celui ce se lasă stăpânit de ea.

            Puțini sunt cei care știu că nu vom fi stăpâniți de nicio ispită, oricât de puternică ar fi, și nu vom păcătui chiar dacă mintea noastră se gândește la lucruri nelegiuite. Însă, dacă în străfundurile sufletului ne asumăm ceea ce diavolul ne arată, atunci vom cădea în păcat.

            Psalmistul a spus că Domnul nu-l va auzi dacă ar cugeta la lucruri nelegiuite în inima sa. Atâta timp cât atacul celui rău este doar asupra minții omului, acesta nu va fi responsabil de nimic rău. De fapt, nimeni nu poate răspunde de ceea ce diavolul îl îndeamnă să facă. Așadar, fratele meu, de te afli sub o ploaie de ispite, roagă-te la Domnul și spune-I că nu vrei să rămâi în ea.

            Când spui Tatăl Nostru, Isus ne-a învățat să ne rugăm cerând ca El să nu ne lase să cădem în ispită (Matei 6.13). Trebuie să vedem situațiile după cum Cuvântul ni le arată, și nu așa cum oamenii spun că sunt. Cel rău se folosește de neștiința noastră pentru a ne asupri. Sunt chiar mulți oameni ce plâng înaintea Domnului, mărturisind păcate care, poate au fost făcute, însă faptul este că nimeni nu păcătuiește fiind ispitit, ci, fiindcă își asumă în suflet ceea ce vrăjmașul îi cere.

            Nu putem lăsa ca inima să cugete la nelegiuiri. Așadar, de fiecare dată când vrăjmașul vine cu vreo cerere, refuz-o. A spune nu la ceea ce acesta îți cere va face să fii și mai binecuvântat. Este clar că, pentru cel care dorește să trăiască demn înaintea lui Dumnezeu, nu este deloc plăcut să fie ispitit, căci, la prima vedere, pare că omul este slab și se gândește la dorințe greșite. Însuși Hristos a fost ispitit în toate cele, însă nu a păcătuit, căci nu Și-a asumat nicio ispită în inima Sa. Acesta este și modul în care ne putem menține neprihăniți.

            Păcatul are loc atunci când hotărârea pleacă din inimă. Așadar, veghează pentru ca acest lucru să nu se întâmple cu tine și, de ai nevoie de mai mult har, cere Domnului. Fără îndoială, știind de marea binecuvântare pe care o ai în Dumnezeu, prigonitorul va face totul ca să ceri, dar fără reușită, să-l cauți ca să-i spui că ai greșit numai din cauza faptului de a fi fost ispitit. Atunci, profitând de mâhnirea ta, te va face să te simți un mizerabil, nedemn și fără capacitatea de a îndeplini chemarea sfântă. Însă, dacă nu ți-ai asumat ispita în inimă și nici nu ai luat hotărârea de a face ceea ce diavolul dorește, nu ai păcătuit. Atunci, bucură-te, slăvește pe Cel Preaînalt și lasă-te cuprins de fericire!

            Fii sincer și neprihănit cu Domnul. Pentru asta, păstrează-ți inima neîntinată și, astfel, toată ființa îți va fi curată. Dacă ți-a plăcut de îmbierile diavolului, cere-ți iertare lui Dumnezeu. Astfel, El te va ierta, chiar de ai comis vreun păcat și ai acceptat vreun lucru rău în inimă. Dacă fratele se roagă Tatălui, El îți va da o minte curată, neprihănită și sfântă. Pentru a alunga ispita, este de ajuns să te împotrivești diavolului prin ceea ce spune Cuvântul (Iacob 4.7)  

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares