Cugetând la ceea ce Scripturile spun, aflăm că nu există nici un motiv pentru a continua asupriți de lipsuri, boli sau orice altă lucrare a vrăjmașului, căci ziua răzbunării Domnului a sosit și a fost înfăptuită cu desăvârșire. Dumnezeu nu a lăsat nicio lucrare a celui rău fără a fi nimicită – El a fost desăvârșit în lucrarea Sa de mântuire. Tot ceea ce diavolul a reușit să pună în ființa umană a fost atribuit Fiului lui Dumnezeu, care, murind în locul nostru, a luat păcatul întru veșnicie asupră-Și. Acum dar nu mai este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus (Romani 8.1).

            Odată cu căderea, umanitatea a intrat pe mâna lui Satana, care îi cârmuia pe oameni după bunul său plac, făcându-i să adopte cele mai necurate și nimicitoare practici. Astfel, omul a devenit robul împărăției întunericului, însă această robie a luat sfârșit odată cu venirea lui Isus și înfrângerea pe care, în consecință, El i-a dat-o diavolului. În zilele de azi, nicio putere a celui rău nu mai poate rămâne asupra celor chemați pentru a fi copiii lui Dumnezeu. Soarta ne-a fost hotărâtă prin moartea lui Isus; acum suntem izbăviți în Hristos (Ioan 8.36) și mai mult decât biruitori în tot răul (Romani 8.37). Nu mai trebuie să răbdăm minciunile vrăjmașului.

            De la căderea omului din Paradis, Domnul a început să-Și realizeze planul de răzbunare. Dumnezeu nu s-ar abate de la acesta în niciun chip. Fiind amăgit de diavol, cel care a fost făcut după chipul și asemănarea Domnului a devenit rob al patimilor și tuturor păcatelor. Fără îndoială, Cel Preaînalt Își va salva capodopera din mâinile celui rău.

            Cum Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4.8), El a făurit un plan desăvârșit pentru ca să nu mai stăm departe de El. Domnul nu ne-ar lăsa pentru totdeauna osândiți de forțele răului. Iubindu-ne, El ne-a creat o salvare.

            A cântărit în inima Sa faptul că diavolul a spus minciuni celei dintâi perechi, ceea ce făcuse ca umanitatea să rămână în strânsoarea vrăjmașului. Cu inima, Tatăl a văzut că prețul pe care l-ar avea de plătit pentru salvarea noastră era mult prea mare. Însă, Cuvântul lui Dumnezeu spune că El ne-a iubit atât de mult încât a dat pe singurul Lui Fiu ca să ne întoarcem în El, dar ca fii ai Săi. El nu a stat nicio clipă și a făcut astfel încât toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce Îl iubesc (Romani 8.28).

            Domnul S-a pregătit pentru a ne înfăptui izbăvirea ca un act de răzbunare; astfel, învierea noastră a avut loc. Exact așa s-au întâmplat lucrurile. Mai întâi, Fiul Său a trebuit să fie părăsit de El, iar aceasta s-a întâmplat pe cruce, ceea ce este cunoscut ca moartea în duh. Așa cum Adam a murit păcătuind, Isus, fără a păcătui, a suferit această moarte. Despărțirea de Dumnezeu a fost desăvârșită. Așadar, Învățătorul a murit trupește și a coborât în infern. Acolo, a suferit tot ceea ce ar fi trebuit să suferim și, astfel, a înfrânt diavolul, luându-i cheile morții și ale Locuinței morților (Apocalipsa 1.18). El a înviat și, acum, este așezat la dreapta Tatălui.

            Așadar, grație a ceea ce Mântuitorul nostru a făcut pe Calvar, putem ieși din suferința robiei diavolești ce ne asuprea și să primim izbăvirea ce ne era la îndemână. Acesta este mesajul pe care trebuie să-l dăm tuturor oamenilor. Astăzi, continuă să se afle în strânsoarea vrăjmașului oamenii care nu au acceptat încă propovăduirea Adevărului. În Hristos, învierea ne este deplină și desăvârșită, și, astfel, trebuie să spunem tuturor că a venit anul celor răscumpăraţi ai Domnului, iar robia a luat sfârșit.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares