Rugăciunea are un rol fundamental în viața celui ce este biruitor în Evanghelie. Cine se roagă drept va vedea că Cel Preaînalt este cu el, așa cum s-a întâmplat cu ceilalți robi; de aceea, sunt un bun exemplu pentru cei nemântuiți. Dimpotrivă, omul ce nu învață să se roage cum trebuie, va trece prin viață pur și simplu fără a obține nicio reușită. Pentru acesta, a umbla cu Domnul este ceva greu, dificil și fără prea multă implicare atât față de oameni, cât și față de Dumnezeu. Pe lângă aceasta, exemplul dat celor rătăciți nu este bun, căci nu i se poate descoperi nimic care să-i fie pe plac în credința creștină.

            Trebuie să ne rugăm mereu, mai ales când simțim nevoia sau când ne apare vreo ispită în cale. Rugăciunea adevărată este cea făcută în credință, potrivit învățăturilor din Scripturi. Aceasta este singura ce este auzită de Dumnezeu și de aceea trebuie să o facem, chiar de ne-am rugat de mai multe ori în aceeași zi. Căci, această rugăciune nu este una dintre acele cuvinte pe care le repetăm în diferite momente, ci, da, expresia a ceea ce credem din inimă. Dinaintea atacurilor răului sau cu orice ocazie, drept este de a ne aminti de ceea ce Cel Atotputernic vorbește în Cuvântul Său despre un anumit subiect și, deci, să ne rugăm cu hotărâre.  

            Rugăciunea în credință pentru a primi binecuvântările este diferită în funcție de scopul nostru: dacă suntem în căutarea botezului în Sfântul Duh, nu trebuie să strigăm cum facem când vrem lecuirea sfântă; dacă dorim izbăvirea vreunui asuprit, trebuie de asemenea să ne rugăm diferit decât atunci când cerem belșug. Însă, indiferent pentru ce este rugăciunea, trebuie să fie făcută mereu cu credință, având la bază Cuvântul Domnului.

            Cererea este o rugăciune mai mică, manifestarea unei dorințe. De exemplu, când lucrăm sau facem altceva și ne gândim cu inima la o anumită persoană, trebuie în aceeași clipă să cerem ajutorul sfânt, spunând: ”Tată, binecuvântează pe cutare”. Cererea și rugăciunea adevărate trebuie făcute în Duh – împreună cu înțelegerea pe care Sfântul Duh ne-o dă sau în momentul în care simțim prezența sfântă, căci, în acel moment suntem în legătură cu Duhul Domnului.

            După ce ne-am rugat, este de o mare importanță să veghem la ceea ce am cerut. De-am strigat pentru ceva în afara voii sfinte, nu vom fi auziți, dar, de ne rugăm potrivit ceea ce ne-a fost revelat, va fi imposibil ca Domnul să ne refuze binecuvântarea Sa. De fapt, vrăjmașul se va strădui ca să nu primim ceea ce Cel Preaînalt are pentru noi, însă, tot ceea ce ne-a fost revelat în Hristos ne aparține deja! Este de ajuns să fim vigilenți pentru ca Satana să nu-și folosească șiretlicurile și să ne fure izbânda. Trebuie să veghem cu toată stăruința și rugăciunea către toți sfinții.

În Hristos, cu dragoste,         

R. R. Soares