Versetul citat ne dă rețeta pentru a putea primi acel supliment de care avem nevoie în viață. Și, atâta timp cât vine de la Domnul – iar Sfântul Duh nu ar spune niciodată ceva ce nu este purul adevăr – nu poate da greș. În acest mod robii din vechime ai lui Dumnezeu, numiți eroi ai credinței, au reușit să primească răspunsul din Ceruri pentru nevoile lor (Evrei 11).

            Biblia vorbește cu înțelepciune în fragmentul lui Iacob de mai sus – și care, prin analogie, servește de exemplu pentru orice altă cerere pe care o facem – fie pentru a primi vindecarea sfântă, belșugul sau oricare altă binecuvântare. Fii atent: când îți dai seama că ceva îți lipsește și, prin Cuvântul Domnului, afli că acest ceva îți este făgăduit, îl poți cere. Versetul citat vorbește despre cineva ce duce lipsă de un anumit lucru ; așadar, ia aminte și spune mai departe oricărui om ce vrea să învețe ce înseamnă să ceri în înțelesul biblic.

            Frații mei trec mereu prin lecția completă despre faptul că a cere, așa cum este consemnat în Biblie, este mai mult decât ceea ce înțelegem în mod normal despre o cerere; căci aceasta înseamnă a pune stăpânire, a determina binecuvântarea de care avem nevoie. Când dobândim această înțelegere prin mijlocirea Cuvântului, biruința ne este dată – sau ne-a fost deja dată.      

            Haideți să vedem cum au biruit frații noștri din vremurile biblice: văzând că ziua era la asfințit, Iosua a vorbit Domnului în ziua când a dat Domnul pe amoriţi în mâinile copiilor lui Israel şi a cerut ca soarele să se oprească asupra Gabaonului, iar luna asupra văii Aialonului (Iosua 10.12). Asta este mai mult decât să stai cerând Domnului să facă ceva. Având certitudinea că Cel Atotputernic va face ceea ce simțea, Iosua a poruncit ca acel lucru să fie realizat. Așa trebuie să procedăm! A cere este mai mult decât să implori Domnului un lucru despre care El a spus că este al nostru. Cum Biblia spune că am fost deja tămăduiți prin rănile lui Isus (Isaia 53.4,5), putem – și trebuie – să cerem ca boala să fie lecuită de îndată ce se manifestă.

            Există binecuvântări din belșug în ceea ce Cuvântul ne arată că ne aparține. Nu este adevărat că binecuvântarea va veni pe măsura meritelor noastre, căci Tatăl nostru ne-o dă cu mâna largă, de îndată ce, cu credință, cerem ceea ce este spus în Scripturi. Dacă Dumnezeu ar fi fost asemenea oamenilor, ar fi putut să-Și negocieze darurile în fucție de ceea ce facem pentru El. Dar cum El este Dumnezeu – și, de aceea, desăvârșit și complet – nu face afaceri cu noi.  

            Acționează prin credință și va trebui să determini. Punctul de plecare este de a înțelege prin Cuvânt că acel lucru este deja al tău. Pe lângă aceasta, trebuie să știi că Domnul nu te va acuza niciodată de trecut, din moment ce ai încetat de a trăi în păcat. Până la urmă, nu contează cu cât timp în urmă a fost săvârșit vreun lucru greșit; de nu-ți vei mărturisi păcatul și nici nu-ți vei cere iertare lui Dumnezeu, acea greșeală va rămâne, ca și cum ar fi fost făcută noaptea trecută. Așadar, îndeplinește-ți condițiile și fii sigur că ți se va veni în ajutor.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares