Sfatul de a avea o inimă desăvârșită în Domnul este taina prin care Îi putem fi plăcuți. Așadar, nu poate exista în noi nicio fățărnicie, căci cel care crede că poate să amăgească pe Cel Atotputernic se înșeală amarnic, căci El este atotvăzător. Pe lângă acest lucru, după ce am greșit cu bună știre, nu are rost să ne rugăm, spunând Domnului că nu am vrut să comitem acel păcat. Trebuie să fim sinceri, să ne recunoaștem greșeala, să ne cerem iertare Celui Preaînalt și să ne dăm silința să nu mai cădem din nou în păcat. Cei care nesocotesc credința – ce încearcă să facă oricum lucrarea lui Dumnezeu –, cu siguranță nu vor bucura niciodată inima Tatălui, căci, pentru ei, sfaturile bisericești, concepțiile oamenilor și convingerile lor au mult mai multă valoare decât poruncile din Biblie.

            Legile cuprinse în Scripturi ne-au fost date pentru a ne ajuta să ne bucurăm de tot ceea ce Dumnezeu a plănuit pentru noi. Însă, pentru a profita de ele, trebuie să avem o inimă desăvârșită. Cine, de exemplu, nu-și respectă aproapele, nu se dăruiește și nici nu învață cum să fie sincer înaintea Celui Preaînalt nu va fi vindecat, nu va avea belșug și nici nu-și va însuși biruința. Sunt alții, pe de altă parte, ce cred că vor primi ajutorul sfânt nunai dacă își vor petrece zilele strigând la Ceruri. Ori, Dumnezeu nu poate să ne vină în ajutor numai pentru că strigăm! Pentru ca puterea sfântă să lucreze pentru noi, trebuie să îndeplinim cea mai mică cerință. Astfel, vindecarea, belșugul, pacea și alte asemenea binecuvântări vor fi ale noastre, căci tot ceea ce privește viața și evlavia ne-a fost deja dăruit (2 Petru 1.3)! Așadar, sunt anumite condiții pentru a le putea primi.

            Legile sfinte nu sunt greu de urmat și nici nu ne-au fost date de Dumnezeu pentru a ne fi osândă, ci pentru a avea reușită. Ca Tată, Cel Preaînalt vrea ceea ce este mai bun fiilor Săi ; de aceea, El ne-a dat Cuvântul Său, în care învățăm cum să facem pentru a ne însuși ceea ce ne aparține. Așadar, de îndată ce sfaturile Domnului sunt împlinite, niciun atac al diavolului nu ne va putea birui. Mai mult decât niște legi greu de respectat, aceste porunci sunt niște cunoștințe pe care trebuie să ni le însușim pentru a putea avea reușită.

            Pe lângă faptul de a urma legile, trebuie să păzim poruncile, care sunt de două feluri – cele comune și cele personale – care, la rândul lor, se împart din nou în pozitive și negative. Cele comune sunt cele ce trebuie păzite de toată lumea ; cele personale trebuie să fie îndeplinite numai de cel care le-a primit.

            Când am primit poruncile și le păzim, dovedim că Îl iubim pe Dumnezeu (Ioan 14.21). Însă, fratele meu, de nu păzești poruncile, va fi în zadar să te duci străduitor la biserică, să spui cuvinte de slavă și să rabzi pentru a nu cădea în ispită. Misiunea noastră supremă este de a înfăptui lucrarea ce ne-a fost încredințată. Să spui că-L iubești pe Domnul – dar să nu împlinești ceea ce El îți spune – nu va face din tine un om mai bun.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares