”Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi”
2 Corinteni 2.10
Atâta timp cât trăim în această lume, vom întâlni mereu oameni care ne vor vorbi urât. Motivul este că diavolul există cu adevărat și, fiind rău, se va folosi de toate mijloacele pentru ca cineva să ne atace. Astfel, în loc de a ne supăra când suntem vorbiți de rău, trebuie să fim siguri că vrăjmașul a fost cel care a amăgit acel om și l-a folosit pentru a ne răni. Cel mai bine este să nu luăm asta în considerare – sau, de acesta ne caută, să iertăm ceea ce ne-a făcut, căci, de vom contraataca, vom permite lui Satana să ne ispitească.
Isus ne-a învățat că dacă nu iertăm oamenilor greşelile lor, nici Tatăl nostru nu ne va ierta greşelile noastre (Matei 6.15). Așadar, este de datoria noastră de a ierta celui care ne-a jignit. Însă, aceasta nu înseamnă că trebuie să conviețuim cu cine are obiceiul de a face ceea ce nu este drept. Astfel, când iertăm, nu doar ne golim amărăciunea din inimă, ci facem ca omul ce ne-a jignit să înțeleagă că nu ne putem lăsa conduși de minciună și nici nu-i slujim diavolului, căci păzim legile sfinte. Fratele meu, mărturia noastră poate ajuta pe cel care este robul nelegiuirii.
Apostolul Pavel a spus că, dacă a iertat, a făcut-o din dragoste pentru frații din Corint – care, astfel, ar învăța să ieie atitudinea cea dreaptă. Ori, trebuie mereu să ne gândim la faptele noastre, căci acestea sunt exemple pentru alții. Rău este când ne văd făcând ceea ce suntem sfătuiți să nu facem. Trebuie să fim mereu conștienți că atitudinile noastre valorează mai mult decât orice propovăduire bună ; mărturia noastră este mereu mai puternică.
A face ceva în prezența lui Isus înseamnă că nu ne purtăm oricum, ci cu responsabilitate. Cugetă la asta și nu vei răni niciodată pe nimeni. Chiar dacă cineva te-a supărat, iartă-l în prezența lui Hristos. Astfel, îți vei lua piatra de pe inimă și nu vei mai rămâne cu acea amintire neplăcută care, de cele mai multe ori, doare mai mult decât fapta rea. Iertarea dată în prezența Domnului este mai puternică decât fapta rea, căci este dată pentru totdeauna.
Nu este nimic mai trist pentru un creștin decât să fie înfrânt de Satana, care, în principiu, face ca cineva să ne facă rău și, apoi, își dă silința pentru a ne face și pe noi să ne răzbunăm pe cel care ne-a rănit. Însă, când – dimpotrivă – iertăm, îl biruim pe diavol; până la urmă, Cuvântul lui Dumnezeu spune că, în toate lucrurile, suntem mai mult decât biruitori (Romani 8.37). Așadar, pentru a nu permite ca vrăjmașul să fie învingător, să ne purtăm după cum Domnul ne călăuzește, fiind atenți ca niciuna dintre hotărârile noastre să fie luată fără să ne aflăm în prezența lui Hristos. Astfel, vom dovedi că vrăjmașul nu este altceva decât un înfrânt!
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares