Este aproape imposibil să accepți ca Domnul să se întoarcă pentru ceva. Însă, când este necesar să se ducă în ajutorul cuiva sau a lucrării Sale, El o face. Faptul că Isus s-a întors pentru a-l mustra pe Petru ne învață că pot apărea prilejuri în care trebuie să te întorci pentru a lămuri ceea ce este greșit. Cuvântul spune că cel drept nu trebuie să se întoarcă, cel puțin numai dacă nu este vorba de a-ți manifesta credința. Dacă într-o bună zi, îți dai seama că ai exagerat și ți-ai dat cuvântul sau ai fost de acord cu ceva greșit, sau te-ai responsabilizat pentru cineva, nu sta la îndoială de a te întoarce pentru a-ți îndrepta greșeala. Mai bine să tragi o spaimă de moment decât să trăiești cu ea în sân toată viața.

            Înainte luminat, iar apoi osândit. Petru fusese folosit de Dumnezeu în mod deosebit pentru o revelație unică, fiindcă nimeni nu știa cine este Isus. Întrebându-i pe ucenici despre ceea ce oamenii spun despre El, Domnul a auzit de la Petru că El este Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu (v. 16). Isus i-a spus imediat că nu carnea şi sângele i-au descoperit lucrul acesta și că el este Petru, pescarul (v. 17,18).

            Pilda ce ne rămâne este că și robii Domnului pot fi folosiți de diavol. De fapt, chiar de am fost scoși din împărăția întunericului, unde vrăjmașul ne stăpânea după bunul său plac, și de a fi cuprinși de Sfântul Duh, dacă nu suntem atenți la Sursa inspitației noastre, am putea vorbi ceea ce vrăjmașul dorește.

            Isus l-a mustrat pe apostol, căci Îi era o piatră de poticnire. Așadar, putem înțelege că orice obstacol în lucrarea lui Dumnezeu se datorează diavolului. De spui o minciună, de înșeli sau de faci o faptă rea împotriva cuiva, toate acestea sunt cauzate de vrăjmaș. Singurul mod de a nu ne lăsa folosiți de el este de a împlini voia lui Dumnezeu ce ne este arătată în Cuvântul Său.

            Unul dintre semnele că un om este folosit de cel rău este când acesta sfătuiește sau este de acord cu ceva împotriva planului lui Dumnezeu. Biserica a dovedit asta după edictul lui Constantin. Conducerea ei a căzut în mâinile unor oameni care nu aveau chemare sfântă și nici nu erau înviați din nou. Aceștia, pentru a răzbuna răutatea la care poporul lui Dumnezeu a fost supus, au luat puterea, au creat diferite legi și au luat hotărâri fără noimă, ce au făcut de rușine pe Domnul și pe sfințenia Sa.  

            Pe scurt, de fapt, tot ceea ce vine de la oameni în lucrarea Domnului este de la diavol. Fiind de la vrăjmaș, ceea ce, aparent, ar ajuta Biserica, o face de fapt să sufere mult. Numai ceea ce vine de la Dumnezeu trebuie să fie acceptat când este vorba de lucrurile Împărăției Sale.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares