În toate versetele din Psalmi 136, regăsim următoarea afirmație: În veac ţine îndurarea Lui. Fără îndoială, repetarea acesteia nu este la întâmplare. Domnul ne învață că buna Sa nădejde nu se va termina niciodată și, asemenea Lui, va ține pentru totdeauna. Aceasta înseamnă că nu vom fi părăsiți în timpul umblării noastre pe Pământ. Fii sigur că, atunci când vei avea nevoie de acest atribut sfânt, el se va afla la dispoziția ta.    

            Suntem învățați să slăvim pe Domnul domnilor, însă, pentru ca asta să fie adevărat, trebuie să fim stăpâni asupra vieții noastre și făgăduințelor dăruite de Dumnezeu, să răbdăm ispitele ce ni se ivesc; atunci, cu adevărat, El va fi Domnul domnilor. Cu această înțelegere, poți avea convingerea că responsabilitatea de a stăpâni lucrurile îți este mare. Dacă nu ești stăpân pe încercarea ce te paște, Domnul Dumnezeu nu va avea acest titlu minunat.

            Cel Preaînalt nu face niciodată vreun lucru rău. Binecuvântatul Cuvânt spune că El face numai minuni. Din nefericire, sunt oameni ce susțin că El este autorul unor fapte neplăcute ce au loc. Am auzit propovăduitori spunând că Domnul este vinovat că i s-a rupt piciorul lui cutare om, că omoară fiul altuia, cauzează despărțirea conjugală, îi ruinează pe unii dintre fiii Săi etc. Însă acesta nu este Dumnezeul din Biblie, căci El face numai minuni. Acești oameni ar face mai bine să creadă cu adevărat în ceea ce Scripturile vorbesc despre Domnul.

            Afirmând că face numai lucruri minunate, Dumnezeu spune fiilor Săi necredincioși că, uneori, El ne învață prin suferință. Un mare propovăduitor de nivel internațional a spus odată că suferința este școala lui Dumnezeu. Nu știu de unde a scos asta, dar sunt sigur că nu a fost din Cuvânt, căci El nu vorbește despre o asemenea aberație. Dimpotrivă, Cel Preaînalt face numai ceea ce este bine. În vremea apostoliei Sale pe Pământ, Isus nu a făcut pe nimeni să sufere. În toate locurile pe unde ajungea, El combătea răul, izbăvindu-i complet pe oameni, în trup, suflet și duh.

            Când a afirmat că cei care cred în El vor face și ei lucrările pe care El le face (Ioan 14.12), Isus ne interzicea să blestemăm pe cineva, să folosim credința pentru a cauza suferință celorlalți sau să lăsăm pe vrăjmaș să asuprească pe aproapele nostru. Învățătorul ne-a arătat că oamenii se poartă rău numai aflați sub influența celui rău și, de aceea, El a slobozit pe toți cei asupriți de diavol. Poate că unii oameni nu s-au convertit, însă au aflat de această mărturie în timpul vieții și, astfel, nu vor avea nicio scuză la judecata de apoi cum că nu au avut cunoștință de planul sfânt.

            Isus a afirmat că ne-a dat exemplu pentru a urma realizările Sale, făcând aceleași lucrări pe care El le făcea. Ca ucenic al Său, tu trebuie să faci la rândul tău ceea ce El a făcut.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares