Înainte de convertirea noastră, eram călăuziți de minciună – ce este însăși firea diavolului – și, din cauza ei, trăiam ca robi ai păcatului. De fapt, nu aveam puterea de a ne înrădăcina în Adevăr și, atunci, păcătuiam mereu. Însă, acceptând pe Isus drept Mântuitorul nostru, am fost izbăviți de această influență a răului; apoi, ne revine fiecăruia dintre noi de a o lăsa deoparte, altfel, vrăjmașul va continua să ne folosească.

            A spune minciuni este mai mult decât a vorbi ceva neadevărat, este faptul de a lua o atitudine fără fundament. Pe de altă parte, a spune adevărul înseamnă să mărturisești ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune față de orice situație. Chiar de ceva pare a fi adevărat, de nu este de neclintit în Verbul sfânt, este fals. Așadar, să nu acceptați niciodată nimic numai pentru că pare a fi adevărat. Cu alte cuvinte: nu da nici cea mai mică atenție la ceea ce diavolul îți arată, căci lucrările sale, ce nu sunt decât minciuni, devin realitate numai dacă cineva le crede. În plus, în momentul în care acest om se căiește, Domnul anulează tot ceea ce Satana realizase înainte.

            Când omul acceptă pe Isus, este făcut mădular în Trupul Său și, din acel moment, primește de la Cel Preaînalt o misiune plănuită de El, și pe care creștinul trebuie să o îndeplinească în acest Trup, care, și el, trebuie să lucreze în deplină armonie. Nimeni nu se află în Casa lui Dumnezeu din întâmplare și nici nu a fost pus în ea pentru a rămâne cu mâinile în sân. Fratele meu, este nevoie să afli ce misiune ți-a dat Cel Preaînalt pentru ca apoi să o îndeplinești. De aceea, nu poți spune minciuni și nici să faci vreo afirmație în nume propriu, ci după cum Cuvântul Domnului te învață.

            Dacă vreo celulă din trupul nostru începe să lucreze greșit, tot organismul suferă, nu este așa? Cu trupul lui Hristos se întâmplă la fel: este nevoie să existe o armonie în El, altfel, tot ce a fost plănuit nu va fi realizat cu izbândă. Dacă creștinul se lasă folosit de vrăjmaș, celelalte mădulare ale Trupului vor fi afectate. Imaginează-ți ce nu se întâmplă atunci când, de exemplu, un credincios cade în păcatul preacurviei sau oricare altul! Trebuie subliniat că oricine va păcătui va fi cu severitate osândit (Marcou 9.42)!

            Ai fi oare în stare să-ți otrăvești propriul trup ? Când ceva în el se îmbolnăvește, nu te duci repede la doctor ? Sau îți lași trupul să sufere ? Același lucru va trebui să fie făcut și cu Trupul lui Hristos : cine va păcătui împotriva sa va avea de plătit un preț mare.

            Ori, fiind mădulare unii altora, avem îndatorirea de a nu lăsa nicio deschizătură pentru ca vrăjmașul să pătrundă în acest Trup și să se împotrivească ca El să-și îndeplinească misiunea. Cine este responsabil de vreo pagubă sau întârziere a lucrării lui Dumnezeu va putea primi aceeași sentință dată de Saul când acesta l-a iertat pe Agag și i-a cruțat cele mai frumoase animale, care, din poruncă sfântă, trebuiau să fie toate nimicite (1 Samuel 15.1-29).

            Fie ca mereu să spui adevărul și, astfel, să nu dai niciodată prilej vrăjmașului, aceasta îmi este rugăciunea !

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares