Adulterul este unul dintre păcatele cele mai rele pe care cineva le poate face; de fapt, în el se află mai multe greșeli: lăcomia, minciuna și, de există procreare, nașterea unui copil zămislit în afara căsătoriei. Astfel, mulți oameni sunt afectați de preacurvie, ce distruge căsătorii, aduce familii întregi în pragul disperării și înfluențează puternic viața celui care o practică. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, acest fapt nesănătos îi va duce pe autorii săi în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă (Apocalipsa 21.8).  

            Din nefericire, preacurvia a ajuns să fie o tragedie, o adevărată molimă în vremurile de astăzi. Chiar și așa, cinema-ul, televiziunea și alte mijloce mediatice au făcut ca milioane de oameni să nu mai vadă nimic rău în această practică greșită. Drept rezultat, mulți sunt cei care se lasă amăgiți de această minciună nerușinată a vrăjmașului, practicând-o.

            Se pune, atunci, următoarea întrebare despre femeia ce precurvește: de ce oare numai ea ar trebui să fie lovită cu pietre? Căci, spusele din Levitic 20.10 afirmă că ambii făptași ar trebui să fie pedepsiți cu moartea, însă, în acele vremuri, oamenii credeau că vina ar trebui să fie numai a părții femeiești. În fine, nu ne revine nouă să judecăm ceea ce trebuie sau nu făcut; trebuie nunai să împlinim Cuvântul lui Dumnezeu!

            Fiind dusă înaintea lui Isus, acea femeie putea fi osândită, însă Hristos a venit pentru a mântui pe cei păcătoși (1 Timotei 1.15). Verdictul Învățătorului a făcut ca toată lumea să plece de lângă El, căci toți păcătuiseră. Așadar, Isus a întrebat-o pe femeie unde îi sunt acuzatorii și, cum cu toții erau păcătoși, nu mai rămăsese nimeni care să arunce prima piatră în ea.

            Acest fragment ne învață că trebuie să avem compasiune de cel care a căzut în păcat. Până la urmă, cine nu a fost pe cale să comită același păcat, dacă nu chiar altul și mai rău? Și în biserica din Corint erau mulți oameni convertiți la Evanghelie ce se lăsaseră de practici cum ar fi preacurvia și homosexualitatea (1 Corinteni 6.11).

            Deși nu toată lumea a comis un păcat atât de mare ca preacurvia, adevărul este că nu există niciunul dintre noi care să nu fi păcătuit. Însă, știrea cea bună este că îndurarea cea sfântă vrea să izbăvească pe fiecare om ce se află încă în această situație. Toți oamenii au nevoie de ajutorul Domnului pentru a se izbăvi de rătăcire ce a venit asupra întregii umanități odată cu căderea lui Adam și, de aceea, rezolvarea fusese prevăzută. Așadar, nu există niciun motiv pentru ca nimeni să nu rămână în strânsoarea diavolului. Isus a spus atunci femeii că nici El, Singurul care nu ar păcătui niciodată, nu o va osândi. Și i s-a dat de îndată drumul!

            Ce cuvinte minunate: Nici Eu nu te osândesc. Cu toate acestea, într-o bună zi, Isus nu va mai putea spune asta, căci va înceta de a mai fi Mântuitorul pentru a fi rânduit Judecătorul celor vii și al celor morți. Atâta timp cât lumea va exista, El va continua să fie Avocatul nostru, însă, odată terminată vremea căinței, îl va judeca pe om pentru ceea ce acesta a făcut cu Adevărul. Așadar, păcatul fiecăruia va fi descoperit și dat în vileag.

            Du-te şi să nu mai păcătuieşti a fost porunca Învățătorului pentru acea femeie. Acest ordin este valabil pentru oricare om ce nu vrea să cadă în rătăcirea veșnică. Fratele meu, păcatul nu se dă la schimb, căci ne îndepărtează de Dumnezeu și ne face robi ai lui Satana. Așadar, cât mai este timp, fugi de el !

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares