Este imposibil de înțeles cum cineva poate vorbi despre Hristos fără a se folosi, însă, de puterea ce există în Numele Lui pentru a slobozi pe cei asupriți, pentru a vindeca pe cei bolnavi și a face minuni – minuni care făceau ca mulțimea să meargă după Isus (Ioan 6.2).

         Ori, nu se poate inventa vreun mod de a realiza lucrarea sfântă, căci Domnul ne-a fost pildă despre cum trebuie făcută, spunând clar că cel ce crede în El va face aceleași lucrări pe care El le făcea (Ioan 14.12). Fără latura miraculoasă a Evangheliei, ceea ce ar rămâne nu ar fi decât o religie rece și fără de viață.

         Au fost minunate zilele slujirii lui Isus aici pe Pământ, cât și vremurile ce au urmat plecării Sale în Ceruri, căci ucenicii, cu tărie, au adus mărturie despre învierea Învățătorului. Pentru aceștia a fost important faptul că Isus a fost înviat să fie dovedit prin minuni, căci adevărul este că numai un profet viu este capabil de a le realiza.

         Nu putem cădea în același păcat al bisericii din secolul 2 când, în timpul Imperiului Roman, a fost criticată de păzitorii Evangheliei, căci nu a înțeles porunca sfântă că, la momentul oportun, are dreptul de a folosi cuvântul, cu care să se apere. Așadar, aceasta a disprețuit puterea dată de Domnul tuturor celor ce sunt acceptați în familia Sa, și diferite grupări de apologiști - gânditori pricepuți și scriitori creștini – au început să-și pregătească mintea pentru ca, prin argumente puternice, să încerce să-i înfrunte pe cei care au fost ridicați de diavol în încercarea de a face de rușine credința creștină. Ce amarnică amăgire!    

         Acei oameni se temeau de Pliniu, un prigonitor necruțător al creștinilor, cât și de mulți alții asemenea lui, și s-au îndepărtat de Dumnezeul cel Atotputernic, Singurul în stare să le dea înțelepciune pentru a face mulțimile să înțeleagă planul sfânt.

         În fragmentul pe care îl studiem, observăm că apostolii conduși de Pavel aduceau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului. Numai în acest fel vom trezi lumea! Nu putem să ne rușinăm de adevărata Evanghelie, căci în Ea dreptatea cea sfântă se arată. Numai același Mesaj propovăduit de Domnul, cu puterea Sfântului Duh, poate să ducă înaintea lui Hristos pe închinătorii la idoli, pe vrăjitori, pe hoți, pe consumatorii de droguri, pe preacurvari, pe mincinoși etc.

         Ceea ce diferențiază Evanghelia de alte religii sunt minunile, iar deosebirea dintre Domnul și ceilalți prooroci ai religiilor este că numai El a înviat. Cu biruința lui Hristos asupra morții, nenumărate binecuvântări ne-au fost date – cum s-a întâmplat cu acei apostoli, care au început să trăiască cu har din belșug. Alți prooroci au fost îngropați, rămânând în morminte și așteptând ziua Judecății de apoi.

         Cei care s-au purtat potrivit sfaturilor sfinte, supunându-se poruncilor Sale, vor fi demni de marea Răsplată, însă, dacă doar au spus tot felul de ”povești” sau au făcut uz de cuvinte convingătoare pentru a încerca să-i mântuiască pe cei rătăciți, cu siguranță că în Ziua cea mare vor da seama lui Dumnezeu pentru asemenea atitudini!  

         În Hristos, cu dragoste,

         R. R. Soares