În viața fiecărui pocăit sunt două perioade de timp distincte: una anterioară mântuirii și alta posterioară acesteia. Actul mântuirii este mai mult decât o schimbare a religiei, căci, prin acesta, Dumnezeu realizează o serie de lucrări prin care Isus este acceptat drept Domn și Mântuitor. Dintre aceste lucrări, cea mai importantă este recrearea duhului uman. Cum s-a născut sub autoritatea diavolului – fiind robii lui și, astfel, ai întunericului – primind mântuirea, suntem recreați în Hristos și devenim făpturi noi (2 Corinteni 5.17). Experiența nașterii din nou nu este doar marcantă pentru viața celui care trece prin ea, ci și fundamentală, căci numai cine o dobândește va fi primit în Ceruri (Ioan 3.3).

            Trăind în întuneric, duhul nostru nu are nimic folositor și de aceea trebuie să fim

refăcuți în Fiul lui Dumnezeu pentru a avea valoare spirituală. Până la urmă, cum omul a murit prin Adam, ne-am născut în împărăția celui rău, meniți să ajungem în iad. Prin firea noastră, aparțineam întunericului – după cum încă sunt cei care nu au acceptat pe Hristos. Cine se află încă în această situație este mort în greșelile și păcatele sale (Efeseni 2.1 – ARA) și, de nu-și deschide inima lui Isus, nu va înceta niciodată de a fi în întuneric.

            Pentru cel care s-a născut din nou realitatea este alta : spiritual, acest om a fost strămutat din imperiul întunericului în Împărăția luminii (Coloseni 1.13), începând să facă parte din ea. În ceea ce privește fostul stăpân – chiar de încearcă – nu îl mai poate stăpâni și determina să-i facă voia. Fiilor lui Dumnezeu le este în putere să spună ”nu” lui Satana, fiindcă, dacă s-au lăsat ispitiți, vor avea aceeași atitudine cu cei rătăciți.

            Toți cei convertiți, ce acum sunt lumină în Domnul, trebuie să umble ca fii ai luminii. De aceea, trebuie să renunțe la fărădelegi și lucrările cele rele, dându-și silința de a domni în viață și de a-L onora pe Cel care i-a scos din imperiul suferinței, al păcatului și tuturor celorlalte rele. A merge ca fiu al luminii este a continua cu capul sus și hotărâre, bucurându-se de toate binecuvântările dobândite în Isus prin moartea Sa.

            Fiul luminii, pe lângă faptul de a fi responsabil și de a nu aduce mărturie neadevărată, este mereu biruitor, căci nu se lasă ispitit de duhurile rele ale amăgirii și nici de ademenirile diavolului. De fapt, acesta nu se pleacă niciodată dinaintea niciunui atac. În loc de a fugi de bătălie, îl înfrânge pe vrăjmaș din toate părțile, știind că Domnul îi dă toate armele necesare pentru a birui. În plus, fiul luminii este bucuria lui Dumnezeu, căci trăiește potrivit spuselor Cuvântului. Pentru acesta, cel mai important este de a sta în locul în care Domnul l-a pus și de a face lucrarea ce i-a fost hărăzită.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares