În Vechiul Testament, Cel Preaînalt era chemat ca Dumnezeu al lui Avraam, Isac și Iacob. În acele vremuri, adresându-se Lui în acest fel, oamenii își aminteau de făgăduințele pe care Cel Atotputernic le făcuse patriarhilor evreilor. Însă, în Noul Testament, nu mai întâlnim acest fel de a numi pe Domnul, care este chemat Dumnezeu și Tată al lui Isus Hristos (2 Corinteni 1.3; Efeseni 1.3).

            Strigând pe Domnul ca Dumnezeu și Tată al lui Isus, ne referim la făgăduințele pe care El le-a făcut Fiului Său și pe care Isus a promis că Cel Atotputernic le va da fiecăruia dintre noi. A spune, însă, doar această frază nu ne folosește la nimic. Important este de a ști ceea ce ne este dat gratis prin mijlocirea Fiului Său. Astfel, când ne rugăm, trebuie să ne amintim de tot ceea ce El ne-a făgăduit în Cuvântul Său. Ca Tată al lui Hristos, El ne are ca fii ai Săi, și nu ca robi, așa cum se întâmpla în Vechiul Testament.

            În fragmentul citat din 1 Petru, vorbind despre îndurarea fără de margini a lui Dumnezeu, apostolul ne amintește ceea ce a fost făcut pentru noi: a fost nevoie ca Domnul să-Și folosească îndurarea pentru a fi neprihăniți în dragostea Sa. Căderea lui Adam ne îndepărtase mult de Dumnezeu. Așadar, pentru a ne apropia de El, Cel Preaînalt a trebuit să Se folosească de nemărginita Sa îndurare, altfel, nu am fi putut fi născuți din nou la o nădejde vie.

            Prin acest gest, Tatăl ne-a născut din nou. Fratele meu, această nouă naștere este mai mult decât indispensabilă pentru ca omul să fie, din nou, după voia lui Dumnezeu. Însă, sunt mulți cei care, după ce sunt născuți din nou, nu încearcă să înțeleagă ceea ce Domnul are pregătit pentru ei, nesocotind astfel planul cel sfânt. Oamenii ce procedează astfel uită că vrăjmașul este adevărat și luptă neîncetat pentru a-i duce pe fiii lui Dumnezeu în ispită. Fără îndoială, una dintre cele mai mari biruințe ale lui Satana este de a face ca creștinii să nu mai înțeleagă nimic din credință.

            Ceea ce Dumnezeu a avut în minte ca să ne cheme pentru a fi parte din poporul Său trebuie să fie înțeles, fiindcă a fost ceva măreț: am fost născuți din nou la o nădejde vie, și nu pentru a ne zbate în ițele suferinței. Ori, Domnul nu ar plăti niciodată un preț atât de mare pentru ceva de mică importanță. Suntem foarte prețioși pentru El și, de aceea, în loc de a nesocoti acest sentiment sfânt, trebuie să refacem motivele ce ne-au făcut să fim creștini.

            Unul dintre factorii cei mai importanți pentru credința noastră a fost învierea lui Isus; căci, dacă El nu ar fi fost înviat, am fi rămas pentru totdeauna pe calea rătăcirii. Însă, prin învierea Sa, am fost iertați de toate păcatele și, de aceea, cine este în Hristos nu mai are pe răboj nicio condamnare (2 Corinteni 5.17)!

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares