Lucrarea Domnului nu se înfăptuiește oricum (Ieremia 48:10), iar omul nu este cel care are întâietate în executarea ei. De fapt, Dumnezeu este cel care conduce împlinirea voinței Sale, ocupând postul de comandă. Dacă suntem atenți la ceea ce ne învață, vom face așa cum a făcut Iisus. Dar dacă decidem noi ce să predicăm, cum să ne rugăm și unde ar trebui să mergem, munca noastră va fi cu siguranță inutilă.

Nu putem nega faptul că omul este capabil să atragă mulțimi, dar ceea ce se face fără îndrumare divină, chiar dacă este o reușită, nu are nicio valoare spirituală. Stăpânul a învățat că ceea ce este născut din carne este carne (Ioan 3: 6) și nu este profitabil. Oricine nu vrea să-și piardă timpul în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să caute îndrumarea Domnului pentru a nu lucra în zadar. La urma urmei, lucrarea este a Lui și El știe să-o conducă.

Tatăl nostru ne întărește mărturia când suntem sub îndrumarea Lui. Pe de altă parte, dacă cineva face ceea ce crede că este drept, dar nu este mâna Domnului cea care îl conduce, va descoperi că drumul său este dificil. Dacă obține rezultate puține înseamnă că nu merge după planul lui Dumnezeu, ci mai degrabă după planul omului.

Cu prima biserică creștină, Domnul a asistat la lucrarea realizată prin semne și minuni. Oare Cel care nu se schimbă s-a schimbat? Oare are planuri noi sau alte strategii? Este omul altfel astăzi sau este vechiul păcătos cu aceleași vicii, defecte și păcate? Adevărul este că nu trebuie să folosim știința pentru a atrage oamenii spre biserică sau ajutorul comercianților pentru a face oamenii să se închine. Pentru a obține aceleași rezultate ale apostolilor trebuie să facem ce au făcut ei, să trăim la picioarele lui Dumnezeu așa cum au trăit ei.

Darurile Duhului Sfânt erau comune printre primii creștini. În bisericile în care nu se manifestă, este dificil să avem noi convertiți. Doar acțiunea spirituală a Domnului va face pe oameni să meargă în casa lui Dumnezeu și să-L accepte pe Iisus ca Domn și Mântuitor. Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu (Proverbe 29:18). Acolo unde nu operează Dumnezeu, nevoile trupești sunt cele care guvernează. Numai cu ungerea divină vom vedea multe convertiri, cum s-a întâmplat în vremurile biblice. Vindecarea lui Enea, de exemplu, a făcut ca toți locuitorii din Lida și Sarona să se întoarcă la Domnul (Fapte 9:35). În acest sens, putem aminti și învierea Tabitei, care i-a determinat pe mulți din Iopa să creadă în Domnul (Fapte 9:40).

N-ar trebui să facem nimic în afara voinței divine. Era minunilor nu a trecut. Diferența dintre creștinism și alte religii este că, în afară de faptul că Evanghelia nu este o religie, creștinismul este viu și poartă mesajul răscumpărării.

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares