Există o diferență de bază între oameni: din punct de vedere spiritual, unii sunt clasificați ca fii ai zilei și alții ai nopții. Noi, care ne-am născut din nou, acceptând pe Iisus ca Mântuitorul nostru și prin lucrarea pe care a făcut-o pe crucea de pe Golgota în locul nostru, am devenit fii ai luminii - oameni ai zilei. Întunericul nu ne mai poate atinge, nici puterile rele nu ne mai pot conduce, fiindcă suntem conduși de Duhul lui Dumnezeu.

Cei pierduți, după cum spune și numele, sunt deja pierduți. Cu toate acestea, am fi foarte afectați dacă, fiind fii ai luminii, am fi descalificați ca fii ai întunericului. Prin urmare, avem obligația de a fi treji, de a avea o viață echilibrată și de a fi vigilenți, astfel încât să nu cădem în ispită. Dacă, din întâmplare, cădem în vreo capcană a vrăjmașului, trebuie să ne aruncăm la picioarele Domnului, să ne mărturisim greșeala și să Îi cerem iertare.

Nu putem să ne comportăm ca niște neghiobi, care trăiesc în scandaluri. Înainte de a lua vreo decizie, trebuie să ne asigurăm că nu este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu și dacă în spatele ofertei se află Dumnezeu sau cel rău.

Credința pe care am primit-o de la Domnul, în afară de alte binecuvântări, servește și ca o platoșă, pe care trebuie să o purtăm întotdeauna, astfel încât adversarul să nu poată ajunge la noi. Dacă purtăm această platoșă a credinței, nu ne vom teme de săgețile pe care vrăjmașul ni le trimite ca să ne rănească, pentru că nimic nu va putea să treacă peste această protecție divină. Cu această protecție, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit (Romani 8:37).

În afară de platoșa credinței, avem dragoste, care nu are scopul de a ne apăra, ci mai degrabă de a atrage. Dacă o purtăm cu noi, cei pierduți, cei nevoiași și cei suferinzi vor fi atrași de Domnul. Este foarte puternică, iar puterea ei magnetică este atât de mare încât oamenii văd în noi diferența și o doresc pentru ei înșiși. Cu toate acestea, unii sunt atât de prinși în ghearele dușmanului încât reacționează în mod contrar, înfuriindu-se în prezența noastră. Dacă avem suficientă judecată pentru a permite Domnului să ne folosească, vom vedea cât de mult merită să purtăm aceste armuri cerești.

Deasupra capului nostru trebuie să existe speranța mântuirii, care servește drept coif pentru a ne proteja de atacurile rele; la urma urmei, cu o minte plină de speranță, nici o idee a Satanei nu va reuși împotriva noastră.

Ostașii crucii nu ar trebui să-l facă niciodată de rușine pe Comandantul general, Iisus. Dacă prețuiesc protecția pe care Domnul le-a dat-o, ei nu vor eșua niciodată. De aceea, fratele meu, fii sobru, purtând îmbrăcămintea cerurilor și avansând ferm pentru a nu te face de rușine pe tine însuți, pe familia ta și Împărăția lui Dumnezeu.

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares