Propovăduitorul Evangheliei trebuie să fie foarte atent la ceea ce transmite, căci, dacă se abate – chiar și câtuși de puțin – de la Mesajul adevărat, poate să-i facă pe mulți oameni să greșească. Până la urmă, fericirea cea veșnică a multora depinde de misiunea pe care au primit-o.

Ori, noi, slujitorii lui Dumnezeu, nu avem de dat un mesaj al nostru celui aflat în nevoi, ci Cuvântul Domnului, ce este chiar puterea Celui Preaînalt pentru mântuirea umanității. Dacă, totuși, conștient sau nu, l-am denaturat prin idei sau planuri, vom fi responsabili de răul făcut celor ce ne-au ascultat întru veșnicie. Această mustrare nu este numai pentru propovăduitorii Evangheliei, ci pentru toți creștinii, căci, într-un fel sau altul, toți suntem propovăduitori ai Scripturilor.

Știm bine că nu a fost elocvența vreunui rob al Domnului ce ne-a făcut să înțelegem mesajul crucii, ci, da, Sfântul Duh. De aceea, nu trebuie niciodată să ne lăsăm impresionați de ceea ce am simțit în inimă când ascultăm sfântul Mesaj pentru prima dată. În realitate, acel glas ce ne-a convins să ne asumăm locul în Hristos nu ne vorbea din întâmplare ; era Domnul care ne chema să fim poporul Lui. Astfel, a-l schimba pentru orice doctrină – sau chiar religie – este cea mai mare prostie pe care cineva o poate comite.

Potrivit versetelor pe care le studiem, există o condiție pentru ca Evanghelia să lucreze în noi : să rămânem în ceea ce ne-a fost revelat. Dacă o facem, vom vedea că Mesajul este puternic pentru a ne lecui, slobozi și mântui. Pe de altă parte, de renunțăm la ceea ce glasul sfânt ne-a spus, aceasta va împiedica puterea din Ceruri să lucreze pentru noi. Așadar, fratele meu, mare atenție pentru a nu cădea victimă șireteniei oamenilor care, din cele mai diverse motive, îi fac pe oameni să se îndepărteze de Domnul și, astfel, să fie la îndemâna vrăjmașului.

Este bine să fii atent la cum Evanghelia ți-a fost vestită, căci ceea ce ai înțeles este voia Celui Atotputernic pentru viața ta. El nu vorbește la întâmplare și nici nu o face în mod iresponsabil; mai întâi, realizează exact ceea ce promite. Fără îndoială, într-o bună zi, Domnul ne va cere să dăm socoteală față de ceea ce am făcut sau am încetat de a face cu revelațiile pe care le-am primit. (Romani 14.12). Biblia spune că cei timizi – cei care nu se cred capabili de a îndeplini planul sfânt în viețile lor – vor fi aruncați în iazul care arde cu foc și cu pucioasă (Apocalipsa 21.8).                                                                                        

Sunt mulți oameni ce cred degeaba în Cel Preaînalt. Aceștia încearcă în toate felurile să facă ceea ce cred a fi voia Tatălui, însă sunt amăgiți, căci au lăsat de o parte ceea ce Dumnezeu le-a vorbit și au început să facă ceea ce omul le-a spus. Ori, cine se poartă astfel, crede în zadar, căci, dacă lucrarea sa, în anumite cazuri, este lăudabilă din perspectiva omului, devine o adevărată risipă de timp și energie în planul sfânt.                          

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares