Oamenii care biruiesc în bătăliile duhului află cât de importantă este veselia. De-ți vei aminti de momentul în care ai primit vreo binecuvântare din Cer, îți vei da seama că, înainte de a o dobândi, erai cuprins de veselie sfântă. Nu din întâmplare psalmistul a spus acest verset. El a descoperit acest adevăr și, îndrumat de Sfântul Duh, l-a consemnat în Scripturi. În acest mod Domnul dorește să-L cauți pentru a-ți satisface cererile, căci cel care Îl va căuta în alt mod nu va reuși răspunsul sfânt.

Există două feluri de veselie : cea naturală și cea care vine de la Dumnezeu. Cea naturală ne face un mare bine trupului. Omul care trăiește amărât, cu capul plecat, mereu mâniat, slujind lui Dumnezeu și stăpânilor săi cu amărăciune, nu-și dă seama că astfel dă prilej diavolului să-l asuprească și să-l întineze. Scriptura este fără de tăgadă când spune că putem sluji Domnului cu mulțumire. Chiar și darurile trebuie făcute cu dărnicie, căci numai așa îți vor aduce răsplată (2 Corinteni 9.7).

Așadar, Cel Preaînalt este singurul care ne poate prilejui adevărata bucurie, care să ne bucure sufletul. Acest sentiment este neprihănit și poate fi încercat numai de cel care este într-un legământ adevărat cu Dumnezeu. Este în zadar să-ți dai silința de a reuși toate lucrurile, dacă nu ești cuprins de bucuria pe care Domul ți-o dă. Viața este frumoasă pentru a fi trăită, a sluji lui Hristos este minunat, iar a se afla în comuniune cu Tatăl nostru este motivul adevăratei fericiri. Nu există nimic mai bun în viața de toate zilele decât de a ne lăsa cuprinși de revărsarea acestor izvoare cu ape vii ce ne aduc bucurie – dovada cea mai mare că Cel Atotputernic se află în noi.  

Această veselie nu ne este dată oricum, ci vine atunci când Domnul Isus este cu noi. În prezența Sa, inima ni se bucură. În momentul în care simțim că mulțumirea ne cuprinde ființa este prilejul potrivit de a ne face rugăciunea credinței și de a ne însuși ceea ce ne aparține. El a spus că, atunci când Îl iubim, suntem iubiți de Tatăl și de El, care va veni să ne sălășluiască în inimă (Ioan 14.21).

 Mulți oameni se amăgesc crezând că, spunându-și că sunt robi ai lui Dumnezeu, au deja tot ceea ce au nevoie. Este adevărat că a fi robul Său este unul dintre cele mai minunate lucruri ce se pot întâmpla. Însă, aceasta înseamnă să faci voia Celui Preaînalt din toată inima. Cine nu-și respectă aproapele și nu-i face plăcere să slujească Domnului, ci face ceea ce El poruncește numai pentru a nu fi judecat drept un lucrător rău – este, cu adevărat, un lucrător rău. Acest om poate posti, se poate ruga sau cere îndurare de la Dumnezeu, însă nu va fi auzit. Nu putem nesocoti niciuna dintre poruncile cele sfinte.

Inima bucuroasă este un semn bun. Când sufletul ni se umple de mulțumire, înseamnă că Domnul este mulțumit de ceea ce am făcut. Adevărul este că nu vom fi niciodată desăvârșiți, însă, cu bucurie în inimă, putem să ne asigurăm că suntem pe calea cea bună. Așadar, este de ajuns să ne rugăm pentru ca El să ne arate ceea ce este de făcut.  

În Hristos, cu dragoste, 

R. R. Soares