Omul lui Dumnezeu își arată caracterul în fiecare clipă și în situațiile cele mai grele, dacă urmează mereu calea cea sfântă din Scripturi. Deși Saul hotărâse să pună capăt vieții lui David, acesta nu avea aceeași intenție față de împărat. Când ispita dă târcoale, cine este în Dumnezeu reacționează diferit de cel care nu are nici un legământ cu Domnul.

Adevăratul rob al lui Dumnezeu nu acceptă ajutorul vrăjmașului, căci știe că Cel Preaînalt nu lucrează în afara Cuvântului Său. Însă, acea inspirație ce nu vine din Scripturi este trimisă negreșit de cel viclean, care profită mereu la ceas de încercare pentru a-ți da o lovitură. Nu este bine să accepți ceea ce diavolul îți oferă, fiindcă tot ceea ce vine de la el îl face pe om să se poarte greșit și, astfel, să se îndepărteze de Dumnezeu.

David nu dorea moartea lui Saul, ci doar ca inima să i se prefacă, fiindcă respecta ungerea ce îi fusese făcută. Cu toate acestea, chiar de împăratul i-ar fi dorit moartea tânărului, aceasta nu s-ar fi putut întâmpla. David înțelesese că nimic nu se întâmplă fără încuviințarea Domnului și, de aceea, pe lângă faptul de a avea încredere în Tatăl, trebuie să ne dăm silința de a nu avea nimic greșit în noi. Dacă diavolul ar avea vreun motiv, oricât de neînsemnat, îl va folosi pentru a pune stăpânire pe cei care i s-au supus. Așadar, umblă în Duhul cel Sfânt, iar vrăjmașul nu va găsi nici un prilej sau nicio deschizătură pentru a-ți ocupa teritoriul.

Când tânărul pastor, cel urmărit de Saul, a auzit că împăratul și fiul său, Ionatan ar fi morți, în loc să se roage la Dumnezeu pentru nimicirea celui care dorea să-i pună capăt vieții, David a realizat pentru Saul și Ionatan o ceremonie de doliu sincer, ce a durat până-n seară. David și-a luat hainele și le-a rupt, fiind urmat întocmai de cei care erau cu el. Ei s-au îndoliat pentru împărat, pentru fiul său și pentru Israel, fiindcă fuseseră tăiați cu spada. Acest fel de purtare este mereu pe placul Domnului.

Viitorul împărat David avea gânduri mărețe, căci știa cât de prețioasă este ungerea revărsată peste cineva, alegându-l pentru apostolie. Având în vedere numărul neobișnuit de mare al convertirilor din țara noastră, apar mulți oameni ce și-au primit în grabă apostolia și care nu sunt pregătiți pentru asta, căci au gândirea minții omenești. Bine este de a respecta pe cel care a fost chemat cu adevărat de către Domnul și uns pentru lucrarea sfântă.

Atitudinea lui David a fost asemenea celui care a plantat sămânța faptelor lui Dumnezeu pentru a da rod în inima slujitorilor săi. Într-o bună zi, el va putea culege înzecit ceea ce a însămânțat.

În Hristos, cu dragoste,                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   R. R. Soares