Elisei a fost un proroc al lui Dumnezeu, a cărui propovăduire s-a distins prin manifestarea divină. Așa trebuie să fie toți cei chemați să înfăptuiască lucrarea binecuvântată a Domnului. Nu avem nevoie de laude sau subterfugii pentru a fi promovați; astfel, lucrarea noastră trebuie făcută numai întru Dumnezeu.

Odată, niște copii au fost blestemați în Numele Domnului, pentru că și-au bătut joc de omul lui Dumnezeu pentru că era pleșuv. Dar, pentru acea faptă rea, ei au plătit cu viața lor, fiind suficient ca prorocul să îi blesteme, pentru ca doi urși să iasă din pădure și să-i omoare (2 Regi 2: 23-25).

Altă dată, regele Siriei, care intenționa să ducă război împotriva Israelului, și-a adunat generalii în Damasc și a făcut planul de atac. Cu toate acestea, Elisei, trăind în slujba Preamăritului, a reușit să afle ce vrea regele cel rău să facă cu slujitorii Domnului. Apoi l-a avertizat pe regele Israelului, care, la rândul său, a luat măsurile necesare pentru a-și proteja poporul. Acest lucru, însă, l-a înfuriat pe conducătorul sirian, care, intrigat de o astfel de coincidență, a început să creadă că printre proprii lui oameni exista un trădător.

Apoi, aflând că nu acesta era motivul, ci că în țara poporului ales era un om căruia Preamăritul i-a revelat totul, împăratul a luat o atitudine prostească: a poruncit slujitorilor săi să afle unde este prorocul Domnului, urmând apoi să trimită soldați să-l aresteze (2 Regi 6: 8-23). Elisei a aflat și de acest lucru, și, dacă ar fi acționat cu trupul, ar fi fugit îndată. Acest lucru ne arată că nu trebuie să luăm decizii pripite despre ceea ce ne ajunge la urechi, ci mai degrabă să-L lăsăm pe Tatăl să ne îndrume despre ce trebuie făcut.

Slujitorul lui Elisei, văzând o mare armată care asedia orașul, a fost cuprins de disperare și a mers să dea de veste. Cu toate acestea, prorocul, care credea în Domnul și în protecția Sa, s-a rugat la Dumnezeu să îi deschidă ochii băiatului. Astfel a putut să vadă că pe lângă el erau mulți mai mulți îngeri, decât inamici și că dealul era plin de care și de cai de foc.

Omul lui Dumnezeu are întotdeauna un plan - acela al Domnului. Elisei s-a rugat la Preamăritul să îi lovească pe toți cu orbire. Apoi i-a dus în Samaria și s-a rugat ca Cel Atotputernic să îi vindece. Dar când și-au deschis ochii, au văzut că erau în mijlocul Samariei, înconjurați de armata acelei regiuni și de împăratul lui Israel. Sirienii au intrat în disperare, iar regele Israelului a întrebat dacă să îi măcelărească pe toți.

Acum, Dumnezeu nu face nimic pentru a distruge, ci mai degrabă pentru a da lecții, pentru ca oamenii să trăiască bine. În zilele noastre, indiferent cât de mult ne fac rău unii oameni, nu trebuie să ne rugăm să moară, ci să capete cunoștință deplină despre Adevăr.

Elisei nu l-a lăsat pe rege să-i măcelărească pe sirieni. Mai întâi, a cerut să li se dea hrană și din ziua aceea, datorită a acestei fapte înțelepte, Siria nu a mai invadat niciodată Israelul. Frații mei, rezultatele credinței trebuie să fie pacea și mântuirea. De aceea, ai grijă de cine a fost pus în mâinile tale.

            Întru Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares