Erau minunate zilele acelea, pentru că Dumnezeu lucra intens. Ahab nu a ascultat cuvintele lui Ilie, unul din locuitorii Galaadului, care a prorocit că nu va fi nici rouă, nici ploaie în țara lui Israel, decât după cuvântul său (1 Împărați 17:1). Apoi prorocul a adunat pe cei 450 de profeți ai lui Baal, plus 400 de proroci ai Astarteii și a lansat cea mai mare provocare (1 Împărați 18:19): dacă Baal ar fi dumnezeu, atunci ar trimite foc. În caz contrar, ar invoca pe Domnul. Așa s-a și întâmplat, iar Preamăritul a trimis focul să cadă.  Apoi au fost uciși cei 850 servitori ai diavolului (1 Împărați 18: 22-40).           

Regele Ahab nu putea să creadă că acest om simplu pe care l-a căutat cu trei ani în urmă și l-a mustrat, a fost capabil de toate astea. Totuși, regele rău a văzut mâna lui Dumnezeu. Întors acasă, i-a povestit reginei tot ce a văzut, dar nu era persoana potrivită pentru a da acea Veste Bună. Deși l-a văzut pe Dumnezeu în acțiune, Ahab a fost vândut diavolului și, prin urmare, acel Mesaj nu a avut efectul dorit asupra soției sale. De aceea trebuie să fim atenți cine vorbește despre Evanghelie, pentru că dacă persoana este în păcat, nu se va întâmpla nimic bun.

Așa cum împăratul nu putea fi purtătorul Veștii Bune, biserica nu poate angaja oameni cu o mare putere de convingere pentru a înfăptui lucrarea lui Dumnezeu. Doar cei mântuiți, spălați de sângele lui Iisus și plini de Duhul Sfânt, pot fi folosiți pentru a înfăptui lucrarea cea mai nobilă de pe pământ: a aduce Cuvântul incoruptibil inimilor oprimate.

Izabela a înțeles totul greșit și s-a pregătit să-l ucidă pe prorocul Ilie, făcând promisiunea că îi va tăia capul. Dacă Vestea cea Bună ar fi fost dată de cineva plin de Duhul lui Dumnezeu, răspunsul pervers ar fi putut fi diferit. Cuvântul Domnului în gura celui mântuit este ca un ciocan care sfărâmă stânca  (Ieremia 23:29). Oricât de puternică ar fi, nici o inimă nu va rezista celor care vorbesc cu dragoste și putere.

De aceea, slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să tacă. Un fiu al Preamăritului, fiind folosit mereu de Domnul, poate face cea mai puternică inimă să se plece înaintea Adevărului, salvând orice ființă. Avem de-a face cu vieți veșnice, oameni iubiți de Tatăl, dar care, fiind în păcat, vor ajunge în pierzania eternă. Știm că nu va mai exista o a doua șansă, deci trebuie ca noi, slujitorii Atotputernicului, să nu tăcem.

Toți cei care au fost mântuiți și chemați să predice au ungerea de a sluji Cuvântul cel Bun. Dacă nu spunem nimic, vom fi responsabili pentru toate viețile care vor fi pierdute. Fie ca fiii lui Dumnezeu să își amintească acest lucru și să înceapă să înfăptuiască lucrarea așa cum a făcut și Iisus! Nu poți dovedi că-L iubești pe Domnul, decât când înfăptuiești voia Lui.

            Întru Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares