A fost o vreme a rușinii și durerii, pentru că Israel era rănit de dușmanii lui. Psalmistul povestește situația nefericită în care națiunea s-a aflat, dar el a afirmat că, chiar cu înfrângerile și lipsa aparentă de ajutor din Ceruri, oamenii nu l-au uitat pe Dumnezeu sau n-au fost necredincioși față de Legământul făcut cu El. Această atitudine pozitivă față de Cuvântul Domnului este ceea ce trebuie să avem, pentru că ne face să ajungem la favoarea Celui Atotputernic. Există lucruri despre care nu știm de ce se întâmplă, dar a uita de Domnul și a fi necredincioși Legământului nu ar trebui niciodată să treacă prin gândul robului lui Dumnezeu.

 Inima israeliților nu s-a abătut, cu alte cuvinte: nu se gândeau să renunțe. Indiferent prin ce încercare treci, nici măcar înăuntrul tău nu accepta sugestia de a renunța. Oricine admite că se gândește în a "arunca prosopul", abătându-se de la angajamentul luat, își slăbește structura și, astfel, nu se simte îndeajuns de bine să se confrunte cu dușmanul. Oricine are un "as în mânecă" nu are succes în marile bătălii, căci inima lui nu este credincioasă.

 Indiferent cine ți se împotrivește, nu te opri nici nu analiza posibilitatea de a accepta condițiile și de a te preda. Singurele condiții pe care trebuie să le accepți sunt cele care sunt în Scripturi; acestea, da, sunt obligatorii. În orice altă situație, mergi înainte. Nu lăsa dușmanul să te impresioneze cu minciuni. Dacă ești acum puternic și mustri răul care te lovește, Dumnezeu îți va vedea angajamentul, statornicia ta în ascultarea de El și atunci va veni în ajutorul tău.

 Cei slabi au existat întotdeauna și vor continua să existe. Cei care nu sunt așezați pe Stâncă sunt îngroziți de atacul celui rău, dimensiunea problemelor lor și uită că Dumnezeu este infinit mai mare decât forțele care vin asupra lor (1 Ioan 4:4). Secretul nu este să abandonezi căile Domnului.

 Binele în final este că Tatăl, care este pentru noi (Romani 8:31), va judeca cauza noastră. Dacă facem ce spun poruncile Lui, îl vom face să acționeze în favoarea noastră, căci El este Puterea de care avem nevoie pentru a obține succesul dorit. Îndeajuns să credem în Cuvântul Său și să-L lăsăm să lupte pentru noi și să ne dea victoria.

 Cei care acceptă înfrângerea nu-L vor mulțumi niciodată pe Dumnezeu, dar aceia care merg în luptă, încrezători în împlinirea făgăduielilor Sale, Îl vor mulțumi cu adevărat. Opțiunea de a-L bucura pe Domnul cu atitudinea noastră sau nu este a noastră. Dacă îl facem să fie mulțumit de deciziile noastre, puterea noastră va fi mare.

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares