Pentru a nu face nedreptate în a vorbi despre viața lui Daniel, considerat ultimul dintre cei mai mari profeți, avem nevoie de timp și de spațiu. Cartea lui începe cu împlinirea profeției date de Ieremia că poporul lui Dumnezeu ar petrece 70 de ani în captivitatea babiloniană. De fapt, acestea au fost momente dificile, dar ele servesc ca un avertisment celor care se predau păcatului și nu acordă o atenție cuvenită avertismentelor biblice.

Fiind descendent din linia regală și instruit în Cuvântul lui Dumnezeu, Daniel s-a comportat în țara captivității ca un rob adevărat al Celui Prea-Înalt. Ar fi bine ca toți creștinii de astăzi să înțeleagă de asemenea că Numele minunat care ne-a fost pus asupra noastră ne face diferiți de ceilalți! Trebuie să ne amintim în orice clipă că atunci când apar ispitele, "facilitățile" și oportunitățile de a pune mâna pe ceea ce nu este permis, putem spune nu și, astfel, Îl mulțumim pe Tată.

Imperiul babilonian se afla la apogeu. Nimic nu lipsea acelui tarâm, cu excepția respectului față de Dumnezeu. Dar chiar și în fața unei asemenea abundențe, Daniel și prietenii săi au decis să nu se spurce cu delicatesele lui Nebucadneţar. Ce lecție pentru poporul nostru! Banchetul lumii este pretutindeni și oricine dorește să participe va fi binevenit printre cei pierduți. Dar suntem descendenți ai neamului regal; totuși, am fost deja cumpărați cu sângele Împăratului, Isus. Prin urmare, trebuie să spunem "nu" la tot ce este nepermis de Dumnezeu!

Tânărul Daniel era ferm în credința sa. Pentru El, respectul față de Cuvântul Domnului era mai important și decât urmarea deciziilor legiuitorilor din Persia. Indiferent de legea creată; nimic nu-l împiedica să se roage la Cel Prea-Înalt. Apoi, ca de obicei, chiar și în fața amenințării de a fi aruncat la leii, el și-a continuat profesarea credinței, dovedind că Dumnezeul său este Domn în toate încercările. Din acest motiv, acest profet a fost scăpat de a fi devorat de animalele înfometate.

Credincioșia lui Daniel față de Cel Prea-Înalt l-a  înzestrat cu o înțelepciune mai mare decât cea a erudiților imperiilor, care au văzut ce s-a întâmplat în captivitate. Fiecare dintre acei împărați a recunoscut că în acel rob al Atotputernicului trăia prezența divină. El a fost chemat să tâlcuiască visele, viziunile și chiar o scriere pe zidul palatului regal (Daniel 5:17-31) și niciuna dintre interpretările sale nu era greșită, căci revelația pe care a primit-o a venit de Sus.

Cea mai mare încercare a lui a venit atunci când a fost decretat că nimeni, timp de 30 de zile, nu ar putea să se roage lui Dumnezeu. Legiuitorii nu au înțeles că Daniel nu se rugau oricărui dumnezeu, ci unicului si adevăratului Domn al Cerurilor și Pământului. De aceea, gura leilor a fost închisă pentru el, dar deschisă tuturor celor care au făcut legea, precum și tuturor rudelor acestor oameni.

Să facem, precum Daniel, din Dumnezeu singurul Domn al vieții noastre și, astfel, vom fi mai mult decât biruitori!

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares