Pe vremea întâmplărilor bibilice, judecătorii erau puși cu voia lui Dumnezeu să conducă poporul, iar pacea și dreptatea domneau în acea țară. Chiar și așa, a fost odată o foamete în Betleem și mulți oameni au trebuit să plece în țara Moabului, în căutarea unei vieți mai bune. Însă, ținuturile moabite erau înșelătoare.

Domnul nu dorea ca israeliții să aibă împărați. Însă, în vremuri de răstriște, când fiii lui Israel Îl chemau pe Cel Preaînalt, El punea judecători pentru a face dreptate. După eliberare, eliberatorul își asuma această funcție și, până la moarte, făcea ca pacea să domnească în Israel. În timpul în care judecătorul conducea poporul, țara era prosperă și pacea trainică. Cu toate acestea, când conducătorul murea, poporul reîncepea să facă tot felul de răutăți, ce nu erau pe placul Domnului, și, astfel, era asuprit din nou – până ce oamenii își aduceau aminte din nou de Cel Preaînalt și, din nou, implorau slobozire. Atunci, Dumnezeu îi auzea și alegea pe cineva pentru a-i elibera și îndrepta.    

Acei robi ai lui Dumnezeu au avut o importanță enormă pentru israeliți, căci, când își îndeplineau misiunea, era pace și dreptate în țară. De fapt, în acele vremuri, teama de Domnul depindea de cineva cu pumnul tare pentru a comanda poporul. Astăzi, asta se poate întâmpla din nou, dar nu ar fi soluția ideală. Când, de exemplu, capul familiei este sever și cere ca și ceilalți membri să-L caute pe Tatăl, în momentul în care moare, sau unii dintre ei se mută într-o regiune departe de conducerea patriarhală, este foarte posibil ca aceștia să se abată de la calea cea bună. Însă, de îi vom face pe oameni să cunoască Evanghelia nu ne vom confrunta cu o astfel de problemă.  

 Chiar și când judecătorii Îl bucurau pe Cel Preaînalt, au fost vremuri în care foametea și alte asemenea nenorociri se abăteau asupra poporului Său. În zilele noastre, de nu suntem vigilenți, chiar de ne aflăm sub autoritatea unui mare om în Dumnezeu, ni se pot întâmpla tot felul de necazuri.

Din cauza foametei, Elimelec, al cărui nume înseamnă casă de pâine, a plecat cu familia sa din Betleem. Așadar, în căutarea unei vieți mai bune, s-a dus în țara moabiților – popor ce a luat ființă prin incestul dintre Lot și cele două fiice ale sale, care l-au îmbătat și l-au făcut să se culce cu fiecare dintre ele pentru a-și păstra sămânța prin tatăl lor (Geneza 19.30-38).

Ori, pe pământul păcătoșilor nu se află nimic bun, decât suferință, fiindcă, în acel loc, vrăjmașul lucrează slobod. Fratele meu, putem - și trebuie – să ne ducem acolo pentru a căuta hrană celor înfometați, și nu vreun lucru bun. Noemi, soția lui Elimelec, și-a văzut soțul cu cei doi fii murind. Aceasta ne dovedește că niciodată nu trebuie să căutăm ajutor unde Numele Domnului nu este slăvit, căci prețul plătit poate fi mare!

 În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares