Există unele probleme de care numai Tatăl are cunoștință. Ori, mintea noastră mărginită nu va reuși niciodată să-L înțeleagă pe Dumnezeu cel nemărginit; atunci, just este de a accepta ceea ce El ne revelează. Fiind fiii Săi, Dumnezeu cel iubitor nu ne-ar lăsa niciodată fără a cunoaște ceea ce ne este necesar - și de asemea nu s-ar putea niciodată purta ca cineva cu inimă rea. El mereu încearcă să ne bucure și, fără îndoială, de credem în revelațiile Sale, vom fi fericiți și realizați.

În Evanghelii, când vorbește despre cea de-a doua Sa venire în această lume, Hristos spune că nici El însuși nu știe când aceasta se va întâmpla, ci numai Dumnezeu Tatăl. Ceea ce a fost revelat lui Ioan pe insula Patmos a fost de cea mai mare importanță, căci i-a fost dat de Domnul însuși. Tot la fel, este indispensabil pentru noi înțelegerea pe care Cel Preaînalt o face să ne pătrundă inima când citim Biblia, ascultăm propovăduirea sau reflectăm la ceea ce ni s-a dat deja, căci, cu siguranță, este un mesaj din Ceruri, o poruncă sfântă. De o păzim, vom primi binecuvântările cerești, iar de nu, vom pieri.

Isus nu omite de a ne arăta nici cel mai neînsemnat lucru, căci tot ceea ce El primește de la Tatăl este pentru învățătura noastră. Dar fii atent: dându-ne revelația, Hristos își îndeplinește partea Sa și, atunci, trebuie și noi să o facem pe a noastră. Fiecare revelație aduce cu sine puterea necesară pentru a putea face ceea ce ea vestește. Așadar, fratele meu, începând de acum, de fiecare dată când Domnul îți spune ceva, însușeșteți ceea ce ți s-a arătat și păzește-I porunca. Pe urmă, fii de neclintit și, în loc de a-i permite vrăjmașului să te amăgească cu îndoieli, veghează, căci acesta este unul dintre sfaturile Domnului (Matei 24.42).

Cea mai nefericită atitudine pe care un om o poate avea este aceea de a crede că ceea ce i-a fost revelat nu este de prea mare importanță. Ori, revelațiile sfinte sunt foarte importante. Altfel, El nu ni le-ar fi dat. Așadar, descoperindu-ne ceva ce El va face sau ce se va întâmpla, trebuie să fim vigilenți și să avem acest lucru drept motiv de rugăciune.       

Fratele meu, Dumnezeu nu stă să cântărească împrejurările în care ne aflăm pentru ca apoi, după calculele Sale, să-Și dea cu părerea despre ceea ce se poate întâmpla. Nu ! El știe totul și, la timpul potrivit, ne dă capacitatea de a înțelege ceea ce, cu siguranță, se va întâmpla. Crezând în ceea ce El ne spune, vom trăi fără îndoială mult mai bine.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares