”Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină."
1 Ioan 1.4
În toată Biblia, putem vedea cum Domnul Se preocupă de fericirea noastră, ce trebuie să fie desăvârșită, căci putem face lucrarea sfântă numai cu inima bucuroasă. Când Cel Preaînalt este cu noi, primim această bucurie, ce este un semn că ne putem însuși ceea ce ne-a fost făgăduit. De aceea, nimeni nu va reuși să ne-o ia.
A fi bucuros este fundamental în viața creștinului, însă Dumnezeu, dorindu-ne mereu binele, vorbește în Cuvântul Său despre necesitatea nu numai de a avea această bucurie, ci și de faptul că aceasta trebuie să fie deplină – până la urmă, fără ea, nu vom reuși să Îi împlinim voia și nu vom fi cu reușită. Așadar, vrerea noastră trebuie să fie aceea de a avea o inimă bucuroasă pentru a îndeplini cu mărire poruncile pe care Cel Preaînalt ni le dă.
Sfânta Scriptură ne-a învățat în Psalmi 100, versetul 2, să-I slujim Domnului cu bucurie. Căci, altfel, nu vom avea cum să reprimăm răul, să ne determinăm binecuvântarea sau să ne cerem drepturile. Isus ne-a învățat că, până în momentul de a fi cuprinși de această bucurie, nu am cerut de fapt nimic – ci doar am scos niște vorbe – însă, după ce am primit-o, putem să-I folosim numele, iar lucrarea va fi făcută.
Fericirea ce trebuie să ne umple inima nu este rodul minții, care, de multe ori, se bucură de vreun bine ce ni se întâmplă, cum ar fi, de exemplu, o hotărâre judiciară favorabilă, o întâlnire cu vechi prieteni sau cu rude dragi etc. Așadar, această bucurie ne este prilejuită când însuși Isus ne vede (Ioan 16.22b), ceea ce se poate întâmpla în timpul propovăduirii Cuvântului, citirii Bibliei sau reflecției asupra învățăturilor apostolice.
Când simțim mulțumire în inimă înseamnă că avem semnalul verde pentru a primi binecuvântările sfinte, căci, odată ce ne-am însușit această mulțumire, suntem gata de a ne asuma ceea ce ne-a fost revelat drept voia Domnului și, lucrând cu credință, puterea lui Dumnezeu ne va împlini determinarea. Înainte de această binecuvântare, nici măcar cererile pe care le făceam nu erau acceptate; de fapt, nici nu erau considerate cereri (Ioan 16.24). Cu toate acestea, fratele meu, pregătește-te! Odată primită bucuria în duh, nu te opri din a te ruga adjudecându-ți biruința !
Bine este că nimeni nu va reuși să ne ieie fericirea. Însă, pentru asta, trebuie să ne trăim făgăduințele sfinte, să citim neîntrerupt Biblia, să ne rugăm și să-L slăvim pe Domnul pentru ceea ce ne-a făcut să înțelegem. Astfel, Îl vom determina pe Isus să vină la noi și, când aceasta se va întâmpla, vom fi cuprinși de bucuria Domnului, ce ne este puterea (Neemia 8.10).
Fratele meu, nu încerca să faci lucrarea lui Dumnezeu fără a avea bucurie în inimă, căci munca îți va fi zadarnică. Însă, de plăcerea Domnului își face prezența în viața ta, nu amâna lucrarea pentru mai târziu. Indiferent de ceea ce diavolul ți-a făcut, fii puternic, însușește-ți adevărata bucurie, poruncește nimicirea acestui rău. Procedând astfel, vei fi mai mult decât biruitor!
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares