Simon, rob și apostol al lui Isus, avea o credință la fel de preț cu cea dobândită de noi astăzi. De fapt, credința noastră lucrează în noi în același mod în care, în vechime, a lucrat în viața eroilor lui Dumnezeu.

Petru a reușit cea mai mare calificare pe care o ființă umană o poate avea: aceea de rob al lui Hristos. El, care a primit misiunea de apostol, spune că am căpătat aceeași credință; însă, de fapt, Cel Preaînalt nu are diferite feluri de credință de dat alor Săi. Nu există nici cea mai mică posibilitate ca pentru unii El să dea o credință slăbită, iar pentru alții una puternică. Ori, credința este la fel pentru toți cei care sunt chemați pentru a fi membri în familia cea sfântă! Însă, ceea ce face diferența este lucrarea pe care o întreprindem cu credința ce ne este dată.

Nu trebuie doar să spunem că suntem robi ai lui Dumnezeu, ci să și trăim acest privilegiu. A-I sluji Creatorului tuturor lucrurilor și Domnului absolut al întregului Univers este cel mai bun lucru ce ne este dat, căci acolo unde El ne trimite pentru a face lucrarea Sa, vom acționa în Numele Său, puterea Sa lucrând în noi și în favoarea noastră. Astfel, vrăjmașul nu va putea niciodată să ne înfrângă.

Potrivit lui Petru, am primit o credință de preț, căci, în ea, Domnul a pus tot ceea ce vom avea nevoie. Aceasta înseamnă că nu trebuie să credem că nouă ni s-a dat o credință slăbită; dimpotrivă, ea ne-a fost dată cu toată puterea sfântă. Așadar, fratele meu, indiferent de bătălia pe care trebuie să o porți, nu-l lăsa pe Satana să te amăgească și nu spune niciodată că nu ai condițiile de a realiza voia Tatălui.

Pe vremea în care Biblia era scrisă, robii lui Dumnezeu au îndrăznit să creadă că au primit o credință vrednică de a le aduce biruința și, acționând curajos, nu au luat seama la insinuările adversarului. Procedând astfel, cu înțelepciune,     s-au evidențiat în folosirea credinței și au obținut victoria în toate bătăliile purtate, realizând mai multe minuni, cum ar fi, de exemplu, aceea de a lua focului puterea de a arde (Daniel 6).       

Toate acestea au loc prin actul de dreptate al lui Isus, care, a suferit păcatele noastre, pentru a ne plăti vina și pentru a-Și vărsa sângele ca să ne aducă neprihănirea și mântuirea. El a fost răsplătit cu toată puterea în Cer și pe pământ (Matei 28.18). Numindu-L Mântuitor și Dumnezeu, Petru nu Îl nesocotea pe Tatăl, căci Ei sunt Unul singur.   

Astăzi, Domnul speră ca robii Săi să se poarte așa cum o făceau cei din vechime, care nu s-au uitat la circumstanțe ce, de multe ori, le erau destul de potrivnice, ci au crezut că Cel Preaînalt nu-i va face de rușine. Acei eroi ai credinței au fost bravi, hotărâți și curajoși – iar, fratele meu, cine va îndrăzni să creadă în ceea ce Domnul spune în Cuvântul Său, va vedea că El este acum tot atât de puternic ca și în vremurile biblice.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares