”Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată”
Iacov 1.5
Nimic nu ar trebui să ne lipsească, însă, de aceasta se întâmplă, este de ajuns să-I cerem lui Dumnezeu, căci El ne dă binecuvântările cu mâna largă, fără a ne mustra cu privire la fapte din trecut. Este adevărat, binecuvântarea ne este garantată dinaintea oricărei nevoi.
Cel căruia îi este teamă de Cel Preaînalt nu va duce niciodată lipsă de înțelepciune, căci a respecta pe Domnul este principiul înțelepciunii în viața creștinului (Psalmi 111.10; Proverbele 1.7).
Ori, dacă omul nu are respect pentru autoritatea cea sfântă, nu are nici acest atribut sfânt drept bază în viața sa. Înțelepciunea este prezentă în existența noastră atâta timp cât avem poruncile cele sfinte și le păzim, căci cu ea reușim să înțelegem amănunțit planul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, cel care nu o are trăiește ca și cum Domnul nu ar sălășlui în el, iar când este ispitit, cade în păcat.
Vrăjmașul reușește să facă astfel încât mulți robi ai Domnului să trăiască ca și cum nu li s-ar fi dat acest har al înțelepciunii. Prin afirmația lui Iacob, o avem cu toții, dar, de îți lipsește, este de ajuns să o ceri de la Cel Atotputernic. Între timp, ar fi bine ca omul respectiv să se analizeze dacă îndeplinește ceea ce i-a fost poruncit, dacă dorința sa este una cu cea a Domnului. Fiind conștient că a realizat ceea ce Cuvântul l-a învățat, atunci poate cere și să creadă că Domnul îi va da binecuvântarea.
Iacov a spus că Cel Preaînalt dă cu mâna largă celui care Îi cere ceva, iar aceasta înseamnă că Dumnezeu are mâinile mereu pline pentru noi. Așadar, nu este nevoie ca omul să se dea cu binișorul pe lângă Învățător pentru a reuși ca El să-i dea acest har sau oricare altul. Fratele meu, când acționezi asupra oricărei promisiuni biblice, este necesar doar să ceri – ceea ce înseamnă să determini cu credință, cu încrederea că o vei primi – și aceasta îți va fi dată fără de tăgadă. Însă, vei cere în zadar de nu crezi cu adevărat că o vei primi.
Important este, de asemenea, că Tatăl nu ne acuză cu vorbe urâte pentru ceea ce am făcut. De te rogi și îți aduci aminte că te-ai purtat la un moment dat greșit, mărturisește-ți păcatul și cere iertare Domnului. Astfel, uită de acea greșeală pentru totdeauna, căci nelegiuirea iertată devine inexistentă în ochii lui Dumnezeu ; până la urmă, El nu-și mai aduce aminte de lucrurile din trecut (Evrei 8.12). Așadar, nu uita că Cel Preaînalt nu te va umili niciodată cu amintiri neplăcute și Își va ține mereu Cuvântul.
Iacov a fost foarte sigur când a spus că, de vei cere, vei primi. De fapt, înțelepciunea îți este garantată. În niciun caz, Tatăl nu va refuza să-ți dea acest har minunat. Nu-i așa că este foarte frumoasă această atitudine, fratele meu? De îți lipsește înțelepciunea, roagă-te, determină, căci Tatăl îți va da această virtute. Și mai mult de atât: alte nevoi îți vor fi de asemenea îndeplinite. De exemplu, de vei avea nevoie de vreo vindecare sau de rezolvarea problemelor financiare, dă o luptă în duh împotriva celui ce te asuprește și începe să ceri, să cauți, să-ți determini binecuvântarea. Purtându-te astfel, vei vedea că preocuparea Domnului este ca de nimic să nu ducă lipsă fiii Săi.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares