Adevărul trebuie să ne călăuzească toate deciziile. Nu este bine să ne lăsăm influențați de teamă și să nu spunem adevărul. Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă (Proverbe 12:17). Nu trebuie să denaturezi adevărul, pentru că adevărul îi ridică pe cei drepți. Ai grijă ca „da” să fie „da” și „nu” să fie „nu” ca să nu cazi în judecată (Iacov 5:12).

Vom da socoteală chiar și pentru intențiile ascunse din inimile noastre. Deci nu este bine să omitem fapte pentru a ajuta pe cineva sau să ne implicăm în problemele altora. Când suntem martori la o faptă sau aflăm despre una, nu putem să nu spunem ce trebuie. Când realizăm ceva este ca și cum Domnul nostru ne-a ales pentru a coopera în aplicarea Adevărului. Desigur, trebuie să ne rugăm și să Îl așteptăm pe El pentru a ști când și cum să ne deschidem gura, pentru că putem greși și păcătui din grabă.

Dacă păcătosul este cunoscut pentru curaj sau pentru ceva ce poate face, nu trebuie să lăsăm frica să ne cuprindă. Cel care poate face orice și să ceară supunere față de Cuvântul Lui nu va fi tolerant cu cei care nu I-au îndeplinit poruncile. Pe de altă parte, cei care Îl slujesc pe Domnul Îl vor avea pe El de partea lor din toate punctele de vedere. Nu-i așa că ne doare atunci când avem nevoie de un martor care să recunoască faptele și acesta le neagă? Așa că ce nouă nu ne place, nici altuia să nu-i facem.

Conform Cuvântului lui Dumnezeu, când spunem adevărul facem o mărturisire dreaptă (Proverbe 12:17). Deci de ce să negăm? Dacă nu respectăm poruncile Tatălui Ceresc, vom avea nevoie de El. Cel mai rău este că cel care spune minciuni devine fiul unui mincinos (Ioan 8:44) și astfel este izolat de Dumnezeu. Nu lăsa să ți se întâmple acest lucru!

Omițând adevărul, influențăm judecata unei minciuni, a noastră sau a altuia. Oricine are judecată, chiar și vinovatul, nu colaborează pentru ca adevărul să fie distorsionat. Dacă faci acest lucru vei adăuga „la dosar” încă o greșeală: de a fi ajutat un dușman să distorsioneze adevărul. Ca atare, chiar dacă te costă mai mult, spune adevărul.  

Când judecata este corectă, cel drept este înălțat. Astfel, este mai bine să spui acum adevărul, în fața judecății de oameni, decât să fi nevoit să o faci în ziua Judecății de Apoi. Atunci, Adevărul suprem va prevala și va fi imposibil să influențezi decizia eternă cu vreo transgresiune. La Judecata de Apoi, transgresorii vor fi acolo doar ca să își primească sentința. Ei înșiși, uitându-se la Cel cu ochii precum flăcările vor mărturisi în detaliu ce, cum, unde, de ce și cu ce scop au comis fapta respectivă. În acea zi, chiar și intențiile din inimă vor prinde formă și culoare.

Mai mult, Iisus ne-a învățat că „da-ul” care să fie „da” și „nu-ul” care să fie „nu” sunt singurele pe care ar trebui să le rostim întrucât ceea ce întrece acestea este rău. Cel care are judecată va spune doar ce vine de la Domnul. Reține, vom da socoteală pentru tot ce vine de la Dumnezeu sau de la dușman.    

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares