Dumnezeu nu se poartă cu noi precum cu niște roboți. Acum, fiecare care este primit ca fiu al Lui, pe lângă faptul că este bătut cu nuiaua (Evrei 12:6), este pus la încercare de El - căci lucrul important pentru Domnul este să vadă dacă respectăm poruncile Lui sau nu. De aceea, trebuie să veghem și să ne rugăm să nu cădem în ispită (Matei 26:41), care va veni cu siguranță, dar nu trebuie să găsească nici un loc în inimile noastre.

Cel Prea-Înalt a permis unor neamuri să-i ispitească pe israeliți cu sugestii, necazuri și provocări păcătoase, pentru ca ei să se poată strădui și să acorde atenție la ceea ce li s-a spus. Israelul ar trebui să arate că frica de Domnul era mai importantă. Astăzi, trebuie să cunoaștem mai întâi învățăturile pe care Maestrul ni le-a dat - care sunt aceleași cu cele ale Vechiului Legământ, dar îmbunătățite - pentru a le păzi și a nu le uita.

Cu toate acestea, spune sincer: ce ai face dacă, fără nici un motiv, cineva a pretins că este dușmanul tău, te-ar urî, se va purta rău cu tine și te va persecuta? Oare l-ai iubi și i-ai binecuvânta viața? Dacă vreunul dintre acești răufăcători ar avea nevoie să-i faci vreun bine, ai putea să-l ajuți? În timpul tău de părtășie cu Hristos, te-ai ruga pentru el? Ei bine, dacă nu poți face asta celui care-ți face acest lucru, trebuie să citești pasajul din Matei 5:44 și să faci ceea ce spune. În acest pasaj, Isus ne învață exact ce trebuie să facem. Oare nu a fost lăsată această persoană în calea ta doar pentru a arăta Tatălui ceea ce este de fapt în inima ta?

Mulți creștini cad din pricina păcatelor lor. Se poate crede că adulterul a făcut ca o persoană să cadă pentru că era slabă. Nu! În mod surprinzător, nu a fost motivul căderii. A adulterat pentru că a păcătuit deja - a disprețuit Cuvântul lui Dumnezeu - și același lucru se poate spune despre necinste și orice alt "păcat" pe care îl comite. Nepăzirea poruncilor divine este cel mai mare păcat dintre toate, și acesta este cel care, de exemplu, face ca cineva să arunce o privire la altuia decât soțului și îl râvnește. La fel se întâmplă atunci când vrem mașina lui Popescu, casa lui Ionescu, fericirea lui Stănescu și tot așa.

Cel mai bun lucru în viață este să umbli în comuniune cu Cel Prea-Înalt, iar atunci când vor veni nenorocirile, nu le vei mai acorda nici o atenție. Cel care umblă în Duhul nu îndeplinește niciodată poftele firii pământești. Dar și opusul este adevărat: cine nu umblă în sfințenie, fără îndoială, își asumă toate ispitele pe care adversarul i le trimite. Deci, dragul meu frate, nu este timpul să te examinezi și, dacă te afli în această stare, să-ți schimbi atitudinea?

Întru Hristos, cu dragoste,

  R. R. Soares