Acest psalm al lui Asaf relatează suferințele groaznice prin care au trecut oamenii lui Dumnezeu în vremurile biblice. Cu toate acestea, chiar și în ziua de astăzi mulți dintre noi s-au confruntat cu suferința și durerea. Deci, ce este de făcut? Să ne rugăm ca acel slujitor al Domnului? Sau să credem în ceea ce ni s-a poruncit să facem și să trecem în ofensivă pentru a înfăptui lucrarea divină?  Fără îndoială că plânsul a durat toată noaptea, dar Sfintele Scripturi spun că a venit vremea noastră și, odată cu ea și veselia (Psalmi 30:5). Acum situația este diferită; până la urmă, Domnul nostru a înfăptuit deja răzbunarea supremă, dându-ne puterea ca, în numele Lui, să facem ceea ce a făcut și El la începutul lucrării Sale pe pământ. Cuvântul chiar spune că putem face lucrări și mai mari (Ioan 14:12)!

Nu putem nega faptul că dușmanul a înaintat cu securea în mână - și nici măcar  nu ține cont de desimea pădurii; nu se gândește decât să taie copacii,  să îi facă lemne de foc și să le consume pe toate. Dar nicio unealtă pe care a făurit-o sau o deține nu are puterea asupra vieții noastre și lucrării pe care trebuie să o facem. Dar uneori încetăm să mai credem în Cuvântul lui Dumnezeu și acolo începe să lovească securea Satanei.

Această unealtă a dușmanului i-a înstrăinat pe mulți de la lucrarea lor.  Sunt chiar persoane înzestrate, bine pregătite și care pot deveni oricând o binecuvântare, dar s-au lăsat duse de valul păcatului și decăderii.  Ceea ce înainte părea profitabil a devenit o povară. A mai rămas doar tristețe, dezolare și o povară grea pe umerii lor.  Ar trebui să ne întrebăm mereu: “Ce am făcut?” Nu putem să fim de acord cu adversarul, gândindu-ne că situația este dificilă,  pentru că misiunea noastră este să îi vindecăm pe cei răniți, să-i ridicăm pe cei căzuți și să  le facem rugăciunile mai puternice – puterea care ne-a fost dată este suficient de mare pentru a înfăptui toate aceste miracole!

Societatea trebuie să-i vadă pe fiii lui Dumnezeu în acțiune. Nu putem, spre exemplu,  să credem că scăparea este pedeapsa cu moartea, ai cărei susținători spun că moralitatea oamenilor nu poate fi recuperată. Sunt de acord că fenomenul corupției este un rău al democrației actuale. Căminele trebuie respectate;  copiii trebuie să aibă mame și tați evlavioși în fața altarului lui Dumnezeu. Pedofilia, o lucrare a iadului, trebuie combătută, la fel și drogurile și necinstea.

De fapt, avem o obligație de a propovădui Vestea cea Bună,  care este soluția oferită de Dumnezeu. Așadar, să facem ceva, frații mei!  Această schimbare trebuie să pornească din credința noastră.  Nimic din Biblie nu a fost scris întâmplător, ci mai degrabă ca o provocare pentru adevărații slujitori ai lui Dumnezeu.  Nu putem să stăm cu mâinile în sân. Trebuie să dăm un exemplu și să ne afirmăm drepturile întru Hristos!

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares