Iosia avea opt ani când a devenit împărat. Bunicul lui, Manase, fusese idolatru și vrăjitor. Când Domnul a adus prinții din Babilon peste Iuda, l-au legat cu spini și l-au dus în lanțuri - un fel de cătușe pentru picioare – către Babilon. Acolo, plin de căință, s-a rugat Domnului și ceea ce părea imposibil s-a întâmplat: a fost înapoiat împărăției sale. Apoi, l-a recunoscut pe Dumnezeu cel Unic, a aruncat obiectele de idolatrie și vrăjitorie pe care le făcuse și a murit în pace. Da apoi, Amon, tatăl lui Iosia, a fost un neghiob care, deși a văzut ce I se întâmplase lui Manase, tatăl său, a preferat să servească diavolul în locul Domnului și nu a domnit decât doi ani.

Când Iosia a devenit împărat, a încercat să facă ce trebuie. La vârsta de 19 ani a intrat în comuniune cu Dumnezeu și a început să Îl caute. La vârsta de 20 de ani, a ordonat ca Ierusalimul și Iudeea să fie curățate de murdăria spirituală de acolo, și și-a extins reforma confesională către unele triburi din Israel, care nu aparțineau împărăției sale. Când a împlinit 26 de ani, a ordonat repararea Casei lui Dumnezeu. Era un om cu inima încredințată Atotputernicului și lucrării Sale și a prosperat.

La refacerea Casei lui Dumnezeu au găsit Cartea Legii Domnului. În timp ce citea Cartea Sfântă, Iosia a plâns mult și s-a rugat la Dumnezeu să sfârșească munca de a reda credința pe care o adoptase. De asemenea a curățat întreaga țară a Israelului de abominațiile lor și i-a obligat pe toți cei din regiune să îl slujească pe Atotputernicul în același fel. În timpul vieții lui Iosia oamenii nu s-au abătut de la Domnul.

Apoi, din ordinul lui Iosia, Paștele a fost sărbătorit din nou pe Pământul Sfânt. A fost un ospăț atât de minunat cum Cuvântul spune că nu s-a mai pomenit, nici măcar în vremea profetului Samuel, dintre împărații din Israel, precum David, Solomon și alții care i-au urmat. În timpul sărbătorii Paștelui Iosia a făcut afirmația cuprinsă în următorul mesaj: Așa cum a rânduit David, împăratul Israelului, și  cum a rânduit Solomon, fiul lui. Nu numai că a arătat umilință, dar a recunoscut că aceasta este calea lui Dumnezeu.

Indiferent de cum ne-a obișnuit Domnul, nu putem face noi rânduieli. Trebuie să respectăm ceea ce este deja stabilit prin Scripturi. Gloria noastră are limita stabilită de Domnul. Nu putem să ne gândim că dacă el ne-a permis să facem ceva important în lucrarea Lui avem și puterea de a schimba ce a fost deja orânduit pe cale divină. Cel mai bine este să rămânem în limitele stabilite, conform rânduielilor Domnului.

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares