„Dați DOMNULUI”. Ideea vine de la a plăti taxe. Acum, taxele sunt taxe, impozite, contribuții etc., pe care puterea publică le stabilește astfel încât toți cetățenii să plătească și, astfel, mecanismul guvernamental să funcționeze. Sunt persoane care fură de la guvern și, când sunt prinse, trebuie să compenseze o astfel de plată prin amenzi, corecții monetare și chiar prin închisoare. A fura de la cineva este o infracțiune și un păcat față de Domnul! 

Plătim taxe pe venitul pe care îl obținem la locul de muncă, pe profitul obținut din vânzarea unui lucru sau pe moștenirea pe care ne-o lasă părinții noștri. În acest text al Psalmilor, a aduce tribut înseamnă să slăvim ceva ce Domnul deja ne-a dat. Versetul spune că trebuie să dăm slavă și cinste. Astfel, înțelegem că putem cu toții să îi cerem bunului Dumnezeu două daruri: slavă și cinste.

Prin slavă suntem recunoscuți ca robi ai Domnului. El ne face mai mari, ne face recunoscuți de frații noștri, prieteni sau chiar străini. Creatorul ne onorează cu acest dar minunat. Apoi nu este nimic mai drept decât să Îl slăvim pe El. Dacă suntem lăudați pentru o virtute, pentru ceva ce am făcut pentru oameni, pentru cei aflați în nevoie, și pentru însăși lucrarea divină, trebuie să recunoaștem că a fost Domnul, nu noi, cel care a realizat lucrarea de fapt. A spune: „Lăsând modestia deoparte, eu sunt cel mai bun” este ceva care vine de la diavol pentru că, fără ajutor divin nu suntem nimic! Cel care are judecată direcționează toată slava către Dumnezeu, cel care ne conduce la triumf, oriunde am merge.  

A cere sprijinul Domnului pentru a te întări este și asta o poruncă în Biblie. În luptele noastre cu dușmanul, în cuvintele care ni se destăinuie pentru a le da celor în nevoie, în toate lucrările pe care le reușim, nimic din toate acestea nu ar fi reușit fără mâna puternică a Domnului. De ce atunci să ne considerăm buni? Trebuie să recunosc că sunt momente în care mă simt gol pe dinăuntru și nu știu ce să spun la o întâlnire sau cum să mă rog, așa că îl strig pe Dumnezeu și El mă călăuzește cu putere. Nu fac altceva decât să dedic succesul Lui.

Versetul spune că fiii Celui puternic trebuie să facă asta. Este bine pentru noi să ajungem la Hristos printr-o persoană care s-a lăsat călăuzită de Domnul, pentru că aceasta a acționat cu putere! Ce s-a întâmplat în interiorul său, supunerea față de Dumnezeu și efortul acestei persoane ne-au salvat. Slava care s-a pogorât asupra noastră a sălășluit mai întâi în acest slujitor al lui Dumnezeu. Să ne rugăm pentru această persoană va fi mereu o datorie la care nu putem renunța. Fiți pregătiți să ajungeți și la acest nivel, și atunci, când fiii voștri spirituali vor birui, îi vor da Domnului slavă și cinste, bucurându-se de plăcerea de a fi considerați fii ai Domnului.   

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares