Acest verset relatează despre un caz care aproape l-a costat viața pe fiul împăratului Saul, Ionatan, care era prieten cu regele David. De aceea, Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni și nu au fost înfrânți. În prezent, mulți oameni au trecut prin experiențe similare: evaluări necugetate au fost făcute în familie, decizii pripite au fost luate etc. În orice caz, slujitorii Domnului trebuie să aibă grijă să nu se îndepărteze de la Cuvânt și să înceapă anumite practici religioase care, uneori, deși sunt aparent bune, nu au nicio virtute. Doar ce ne este dat de Cuvântul Sfânt are valoare.

Israeliții erau într-o situație dificilă pentru că filistenii îi eliminaseră pe toți fierarii ca să nu mai poată produce arme. Astfel, doar Saul și Ionatan dețineau săbii - ceilalți nu aveau nici măcar sulițe. Între timp, însă, Ionatan a simțit o încurajare divină în inima lui și era pregătit să înfrunte o coloană de filisteni, sigur fiind că dacă Domnul dorește să Își izbăvească poporul, o poate face cu mulți sau puțini războinici și arme în cantități mici sau mari. El și scutierul său s-au furișat târâș până la locul în care se aflau inamicii și    i-au înfrânt. De fapt, planul i-a aparținut lui Dumnezeu, pentru că a fost până și cutremur și întreg pământul s-a cutremurat. Saul, văzându-i că scapă, a decis cu oamenii să pornească pe urmele lor, dar a făcut înainte un jurământ îndrăzneț: dacă cineva mânca ceva până la căderea nopții, murea.

Ionatan, neștiind de decizia lui Saul, și-a îmbibat vârful toiagului în mierea împrăștiată pe jos și a gustat-o - ceea ce l-a făcut să se simtă învigorat.  Apoi i-au spus despre jurământul făcut de tatăl său, pe care Ionatan l-a condamnat prompt. Când l-a întrebat pe Dumnezeu, Saul nu a primit niciun răspuns; chiar și așa, împăratul a spus că fiul său va muri - dar acest lucru nu s-a întâmplat pentru că poporul s-a revoltat împotriva lui Saul, pentru că Ionatan fusese călăuzit. Astfel, împăratul a decis să nu-i mai urmărească pe cei care i-au oprimat pe oamenii lui Dumnezeu și s-a întors acasă.

Preamăritul nu i-a răspuns lui Saul pentru că mersese prea departe fiindcă fiul său mâncase miere (1 Samuel 13-14).

Astfel de decizii, frații mei, au fost luate de mulți creștini care primesc ordine pripite, adoptă poziții pe care Domnul nu le-a poruncit, și dacă nu reușesc să obțină ce credeau că este drept, renunță la planul divin și uită de misiunea cu care au fost însărcinați. Această atitudine le permite inamicilor să se regrupeze și să provoace și mai multe rele pe viitor.

Este vremea să ne întoarcem către Domnul, în limitele Cuvântului Lui, și să nu îl mai lăsăm pe cel rău liber niciodată!  

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares