Poporul lui Israel a păcătuit în ascultarea lor de Domnul. La fel ca și israeliții, nici noi nu păzim poruncile. Aproape întotdeauna luăm inițiative care nu sunt pe placul lui Dumnezeu, fie prin luarea unor angajamente interzise de Cuvânt, fie prin plecăciunea neîndeajuns de joasă dinaintea suveranității Celui Prea-Înalt. Dar nu ar trebui să fie așa, cum suntem încă în trup, binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, este ceea ce am lăsat să existe în viața noastră (Romani 7:19 ).

Psalmistul s-a rugat ca Cel Preaînalt să nu-și amintească răutățile lui și ale poporului său, dar astăzi nu avem nevoie să facem o astfel de rugăciune, pentru că, dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9). El ne asigură că nu-și va aminti vreodată de greșelile noastre.

Scriitorul sacru a simțit urgența iertării, așa că l-a rugat pe Domnul să se grăbească. Totuși, nu trebuie să facem o astfel de cerere, deoarece Salvatorul a venit deja, ne-a purtat nelegiuirile și a afirmat că toți cei care cred în El trebuie să facă așa cum a făcut El. Când a fost ispitit de diavol, Isus nu s-a rugat tot timpul, în timp ce-i cerea Tatălui să-L scape de acele atacuri severe, care au fost teribile. El a tratat problema direct, mustrând dușmanul, care a ajuns chiar să folosească Cuvântul lui Dumnezeu pentru a încerca să-l încurce pe Maestru. Orice te atacă, oprește-l.

Așteptând ziua în care Domnul ar avea milă de el și poporul său, psalmistul a cerut ca aceasta să fie anticipată. Trebuie să credem în ceea ce s-a făcut pentru noi și să ne luăm poziția în Hristos. Dumnezeu a avut deja compasiune pentru noi când a trimis unicul Său Fiu să moară în locul nostru; astăzi, trebuie să ne folosim de mila Lui fără măsură. Oricine se roagă, implorând iertarea divină, este în întârziere cu mai mult de două mii de ani. Dumnezeu nu va repeta un act deja realizat, pentru că și-a răspândit deja harul asupra omenirii. Acum este o chestiune de a crede sau nu în ceea ce s-a făcut pentru noi. Oricine disprețuiește marea lucrare făcută la Calvar va ajunge la concluzia că nimic altceva nu poate fi făcut de la Dumnezeu.

Ei au fost foarte amăgiți, căci harul lui Dumnezeu nu fusese încă răspândit asupra omenirii. Cu toate acestea, odată cu venirea lui Isus, Dumnezeu și-a pus puterea să acționeze pentru cei care se tem de El. Hristos i-a îndrumat pe toți cei care L-au căutat să fie de voie bună. El a venit să ne elibereze de imperiul întunericului, să încheie "noaptea" și să facă ca "ziua" să se nască. A umbla cu Hristos înseamnă a deveni mai mult decât biruitori în toate lucrurile (Romani 8:37). Secretul este să-ți asumi ceea ce s-a făcut pentru tine.

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares