“De ce parte oare te afli?” Aceasta este întrebarea ce se pune când are loc o confruntare între două forțe. Această dispută există și are loc între bine și rău, Lumină și întuneric, Dumnezeu și diavol. Este nevoie să se ieie o hotărâre, ceea ce nu este atât de ușor după cum pare. Nu ai cum să te oprești din a ține cu o anumită echipă de futbol sau să-ți schimbi părerea despre unul dintre cei doi candidați preferați de popor la președinția țării. Este hotărârea cea mai serioasă și grea pentru oricine și trebuie luată în cunoștință de cauză. Cine o face cu seriozitate trece printr-un proces spiritual pe care Biblia îl numește noua naștere.

Cei care s-au născut din nou nu trebuie să creadă în minciunile vrăjmașului. Ei nu numai se află în Domnul, ci fac parte din Împărăția Sa din Ceruri. În lumea duhovnicească a lui Dumnezeu își au obârșia toate lucrurile bune ce se întâmplă. Scaunul Său de domnie, împărăția Sa au fost întărite și cuvintele Sale au puterea de a schimba orice situație, de a interveni oriunde și de a face dreptate în orice conflict. Nimic nu scapă puterii Dumnezeului nostru.

Cel Preaînalt are un scaun de domnie și o domnie ce nu se clatină. Aici, sunt autorități însărcinate de îndeplinirea poruncilor sfinte, ascultând de glasul Domnului. Când auzim propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu sau citim Biblia și înțelegem că acel mesaj este pentru noi, tocmai primim ceea ce avem nevoie pentru a birui. Dând glas cuvintelor Tatălui, puterea sfântă – ce a fost deja stabilită, pregătită și pusă să înfăptuiască poruncile Domnului – își începe lucrarea. Astfel, se realizează ceea ce ne-a fost făgăduit.

Nu există limite în Împărăția lui Dumnezeu, având în vedere că El lucrează pretutindeni și peste tot. Nici cel mai tăinuit gând al vrăjmașului nu poate ramâne de nepătruns Tatălui și, de aceea, niciun plan viclean nu reușește să fie stabilit fără ca Domnul să o știe. Dacă suntem în comuniune cu El și Îi ascultăm Cuvântul, El ne va revela ceea ce se planifică împotriva noastră, așa cum a făcut cu Petru, spunând că Satana ceruse ”permisiunea” de a-l cerne pe discipol ca pe grâu (Luca 22.31).

Trist este când procedăm la fel cu Petru, ce I-a disprețuit sfatul și a căzut în ispita de a-L nega  pe Învățător (Luca 22.54-62). În acele zile, înainte de Calvar, diavolul avea mai multă libertate de a lucra în lume, purtându-se ca prinț al vremurilor. Însă, odată cu moartea Domnului, el a fost îndepărtat (Evrei 2.14). Acesta este adevărul. Cine are judecată trebuie să creadă cu desăvârșire în tot ceea ce Biblia spune.

Dacă ești fiul lui Dumnezeu, ai capacitatea de a sta departe de lucrările celui rău. Împărăția din care ai început să faci parte stăpânește peste tot.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares