Frații din Corint au primit un har deosebit, ce l-a făcut pe Pavel să se înfățișeze dinaintea Tatălui pentru a-I mulțumi pentru această binecuvântare. Ce motiv l-a determinat oare pe apostol să facă asta? Este o bună întrebare. Cercetând acest subiect, vom obține răspunsul și vom vedea că trebuie să procedăm la fel și să mulțumim pentru imensa binecuvântare a Domnului.

Trăim niște vremuri în care invidia face mult rău lucrării celei sfinte. Dovada acestui lucru este faptul că grupuri de evanghelici au devenit sectari exclusiviști și, ca și cum aceasta nu ar fi fost de ajuns pentru a-l mulțumi pe diavol, fac rău altora ce au primit de la Tatăl o apostolie mai activă și roditoare. În unele cazuri, există o adevărată persecutare a robilor Domnului – o reală piedică pentru a-i pune în imposibilitatea de a se dezvolta. Ori, cine acționează așa, lăsându-se folosit pentru a strica planurile lui Dumnezeu, nu procedează deloc bine.

Bine ar fi ca să nu existe nicio rivalitate în lucrarea Domnului, ci smerenie în realizarea sfintei misiuni! Pavel a fost un exemplu de om ce mulțumea mereu pentru izbânzile pe care frații le dobândeau în Domnul. Cum nu ar fi bine dacă același lucru ar fi făcut de toată lumea ! Ce frumos este când Dumnezeu dă un anumit har unei comunități! De fapt, El face numai ceea ce este corect! Iar de dorim să fim și noi pe drumul cel bun trebuie să-I mulțumim pentru o asemenea lucrare. Ceea ce contează, fratele meu, este ca Evanghelia să fie propovăduită, și nu care este modalitatea cea mai folosită de a o propovădui.    

Cel Preaînalt își are propriile motive pentru a-Și trimite robii să lucreze pentru misiunile pe care El le poruncește, fără a le judeca. Domnul însuși, fiind Dumnezeul nostru, ne va spune dacă El a fost cel care a dat o anumită capacitate cuiva sau acesta este doar un profitor al răspândirii Evangheliei ce are loc în țara noastră. Un lucru este cert: ”Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6.7). Așadar, cel care se implica în lucrarea sfântă din motive personale, interesse ascunse sau cu scopul de a profita de ceea ce Domnul dă, va primi osânda veșnică.

Istoria Bisericii consemnează prilejurile în care acest lucru s-a întâmplat, iar sfârșitul celor care nu au respectat Cuvântul Sfânt a fost pe atât de nefericit! Domnul a atras atenția că neghina – buruiană ce crește prin grâu – așa cum este când se smulge şi se arde în foc, tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului (Matei 13.40). Dar vai de cei care fac parte din acest rod rău, căci vor fi aruncați în iazul ce se va mistui întru veșnicie în flăcări și pucioasă (Apocalipsa 21.8)!

Sunt oameni ce spun că biserica din Corint era trupească. Da, existau în ea și unii oameni ce s-au dedat celor mai rele practici, însă în ea a fost dat un har atât de mare încât l-a făcut pe apostol să mulțumească mereu Domnului pentru darul acesta binecuvântat !

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares