După cum un tată își mustră fiul din dragoste, tot așa și Domnul ne pedepsește (Evrei 12.6). Prin dragostea Sa, El ne îndreaptă pentru ca să nu cădem în fața atacurilor diavolului. În cazul în care apucăm calea greșită, nu ne vor rămâne decât pierzania și suferința veșnice. Așadar, primește dragostea Sa și El te îndreaptă. Mustrarea se face prin Cuvânt și, în anumite cazuri, prin sentimentul că Dumnezeu ne-a îndepărtat de prezența Sa, sufletul nostru simțindu-se, astfel, părăsit. Drept este să nu nesocotești învățătura cea sfântă!

Cine se lasă mustrat învață cu Învățătorul să nu permită ca duhul greșelii să-l călăuzească pe căile sale întortocheate. Vrăjmașul își dă silința la maximum pentru a ne îndepărta de Cel care este Desăvârșirea, căci știe că, alături de Dumnezeul nostru, vom fi fericiți pentru totdeauna. Pentru cel care se află la începutul credinței, a fi mustrat și pedepsit nu este întotdeauna bine. Însă, în loc de a ne ruga pentru ca Domnul să nu ne pedepsească, trebuie să cerem să nu ne lipsească niciodată învățătura Sa, fiindcă avem nevoie să ne desăvârșim drumul spre mântuire.

Cel care nu acceptă rigoarea sfântă suferă de sărăcie și rușinea este mereu de partea sa. Acest individ nu mai vede ceea ce Cuvântul îi arată, trăiește fără revelații, uită lecțiile învățate și nu mai este vizitat de Domnul. Viața îi devine mizerabilă, indiferentă și fără ca puterea Celui Preaînalt să se mai manifeste. Aceasta se va resimți chiar și în viața materială. De nu vrei să fii atacat de cel rău și nu dorești să treci prin rușinea de a rămâne fără autoritatea ta în Hristos, lasă-te să fii învățat de adevăratul Învățător.

Mustrarea Domnului trebuie păstrată în suflet. Aceasta nu ne învață o singură dată, ci tot timpul. De vei învăța lecția și vei păstra învățămintele în memorie, când vor apărea alte ispite, nu te vei lăsa înșelat. De vei trece încercarea, vei deveni un cunoscător al acelui subiect. Reușind să te eliberezi de atac, nu numai că te vei putea apăra de altul, ci îi vei ajuta și pe alții să nu se lase prinși în capcanele vrăjmașului.

Dacă cel care nu acceptă mustrarea devine sărac, contrariul fiind de semenea adevărat – cel care o acceptă se îmbogățește. Astfel, disciplina este o binecuvântare ce trebuie dorită și căutată. Elevii silitori de la ”Școala Sfântului Duh” sunt premiați cu bunurile din Ceruri. De aceea, să-ți dorești mereu să te afli printre cei care învață și sunt mai buni. Răspunde cu sinceritate: cum te simți când ești mustrat ? În cazul în care ți-ai pierdut răbdarea și te împotrivești mustrării sfinte, nu o considera ca un blestem, ci ca o binecuvântare. Cere lui Dumnezeu să nu te lase să uiți că, prin mustrare, Îl vei sluji din toată inima. Minunat este că Domnul te ceartă în mod drăgăstos.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares