”Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca”
Proverbele 12.9
Dintre calitățile pe care Dumnezeu vrea ca oamenii să le vadă la fiii Lui, una dintre cele mai importante este smerenia. Chiar de suntem foarte folosiți de Tatăl, nu o putem considera aceasta drept una dintre virtuțile noastre, ci ca făcând parte din planul Său. A se mândri cu ceva ce realizăm în Numele Domnului este greșit, căci El este cel care face lucrarea și orice slavă trebuie adusă Lui. Deseori, fiind uneltele Domnului, ajungem să credem că putem orice, dar nu este adevărat – o bună doză de smerenie ne face un mare bine.
Primim putere când se coboarâ Duhul Sfânt peste noi (Faptele Apostolilor 1.8). Aceasta nu înseamnă că suntem mereu acoperiți de mir, ci că am fost investiți cu autoritate și, prin aceasta, avem ostași la ordinele noastre. De le ordonăm să se ducă, ei se vor duce; de le ordonăm să vină, ei vor veni – așa cum un sutaș roman I-a vorbit lui Isus, iar Acesta nu l-a dezmințit (Matei 8.5-13). Însă, mare atenție: putem să dăm numai acele ordine ce decurg din revelația Cuvântului lui Dumnezeu.
Când ai încuviințarea Evangheliei pentru un act, trebuie ordonat cu hotărâre ca lucrarea să fie realizată. Astfel a procedat Iosua când a poruncit ca Soarele să se oprească peste Gabaonului, și luna, peste valea Aialonuului (Iosua 10.12-15). După ce ai determinat ceea ce Domnul a garantat că-ți aparține, mărturisește-ți izbânda! A face acest lucru înseamnă mai mult decât să stai și să tot spui că ai biruit, înseamnă că acționezi ca un biruitor.
Cum autoritatea duhovnicească este dată de Domnul, nu are niciun sens ca cineva să încerce să fie ceea ce nu este. Nu prin ridicarea glasului, prin hohote de plâns sau prin vreo ofrandă cineva poate promite că va face lucrarea Domnului pentru a fi ajutat. Este nevoie să-ți pregătești inima pentru a-L sluji pe Tatăl. Adevăraților robi El le dă puterea pentru ca aceștia să poată să-I facă voia.
Dacă rugăciunile tale nu primesc răspuns, dacă mustrările tale nu au avut rezultat, vrăjmașul te-a atacat din toate părțile și nimic nu pare să se îmbunătățească, atunci probabil suferi de slăbiciune în duh. O analiză interioară va arăta de trebuie să te înfățișezi dinaintea Judecății lui Dumnezeu ca să-ți mărturisești păcatele, ce au putut fi comise prin mijlocirea faptelor, cuvintelor și gândurilor. Este bine să verifici de ai fost sau nu iertat.
Revelațiile pe care Domnul ni le dă trebuie să fie asumate. Cu siguranță, cine le nesocotește are puțină sau nicio autoritate asupra răului, căci a nu te supune lui Dumnezeu înseamnă că ai răspuns cererilor diavolului. Vrăjmașului îi este frică de faptul că Îi suntem credincioși Tatălui nostru ; căci, de Îl slujim și Îi păzim poruncile, vom fi iubiți de El (Ioan 14.21).
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares