Lucrul cel mai rău ce i se poate întâmpla oricărui fiu al Domnului este de a nu da atenția cuvenită Cuvântului Său. Cine se poartă așa este numit cel rău. Orice Cuvânt pe care Dumnezeu ți-l pune la inimă este lucrul cel mai bun pentru viața ta, căci este ca o transfuzie de sânge miraculoasă pentru un muribund fără de vlagă. A respecta ceea ce Cel Preaînalt hotărăște pentru noi ne aduce beneficii de nebănuit. Fiind Tată, El vede ceea ce avem mai mare nevoie și, atunci, Își trimite Cuvântul pentru a ne ajuta în acea situație.

Osândirea celor răi va fi mare. Mai întâi, ei vor fi răsturnați. Proiectele lor nu se vor materializa, planurile lor nu se vor realiza și nici unul dintre ei nu va rămâne în picioare (Iov 8.13-15). Zilele vor trece, iar ei nu vor reuși ceea ce își doresc; vor semăna, dar nu vor culege; se vor ruga, dar răspunsul nu le va veni niciodată; își vor întinde mâinile, dar nu vor primi ajutor. Fără nici urmă de tăgadă, a fi rău înseamnă a semăna vânt pentru a secera furtună (Osea 8.7).

         Condamnarea lor nu ia sfârșit prin făgăduința că nu vor mai fi, căci, în plus, vor primi osânda cea veșnică. Cine va urma pe cel rău va vedea că hotărârea sa a fost cea mai proastă. Cel ce se ia cu cine nu respectă Cuvântul lui Dumnezeu împărtășește păcatul acestui nefericit. Nu este nimic mai trist decât nerespectarea a ceea ce au proferat buzele Celui Atotștiutor. Fratele meu, să nu-l lași niciodată pe demonul nelegiuirii să-ți influențeze hotărârile. Fii supus lui Dumnezeu până la moarte. Cine hotărăște să fie adeptul Adevărului, să păzească poruncile Celui Preaînalt și să îndeplinească obligațiile sfinte va avea um viitor frumos. El va fi iubit de Tatăl și de Isus (Ioan 14.21) și va avea prilejul de a fi îndrumat în toate hotărârile sale. Planurile și proiectele celui neprihănit vor fi confirmate, iar el va fi o binecuvântare pentru societate, pentru sine însuși și ai săi. Casa celui neprihănit va rămâne în picioare, iar sălășluirea sa în Hristos nu va fi niciodată slăbită, ci se va întări tot mai mult.

         În vremurile biblice, cei care au hotărât să facă voia sfântă au avut izbândă. Ei au fost ajutați în vremuri de restriște, rugăciunile lor au primit răspuns și li s-au întâmplat numai lucruri bune. Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit (Geneza 26.12). Acolo unde cel neprihănit își pune mâinile, binecuvântarea vine. Așa s-a întâmplat cu Iosif din Egipt (Geneza 39.1-6) și tot așa se va întâmpla cu oricare alt practicant al Adevărului.

         Cei răi sunt amintiți numai ca exemplu de oameni fără izbândă, în timp ce cei neprihăniți vor da roadă chiar și după plecarea lor întru veșnicie. Aceștia vor fi amintiți cu drag, iar răsplățile lor se vor afla în mâinile Domnului Isus, care le vor fi date lor în cea din urmă zi. Fii bun și ia hotărârea de a face parte din această adunare de oameni binecuvântați! 

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares