Pastorul trebuie să aibă grijă cu responsabilitate de oile sale. Fiecare lucrător al Domnului a fost chemat pentru a-L ajuta pe Învățător să se îngrijească de turma cea sfântă. Nu suntem cei mai buni, dar trebuie să fim responsabili de viețile ce ne-au fost încredințate. Ca David, trebuie să ne luptăm cu leul și ursul care vin să ia vreo oaie din turmă (1 Samuel 17.34-37). Domnul Isus a spus că, din toate cele care i-au fost încredințate, niciuna nu s-a rătăcit, cu excepția fiului pierzaniei (Ioan 17.12). Este nevoie să îndeplinești porunca cu responsabilitate!

Apostolia nu trebuie să fie un motiv de nesocotire a supremației. Am fost meniți să fim robii tuturor. Suntem asemenea părinților responsabili de familie, ce veghează noaptea având grijă de pruncii lor. După cum părinții cei buni lucrează pentru a împlini nevoile celor care s-au născut sau fac parte din familia lor, tot așa și păstorii au această obligație. De este necesar, trebuie să-și dea viața pentru cei care i-au fost încredințați (Ioan 10.11).

Îndatorirea noastră este de a duce turma Domnului la pășuni verzi și la ape de odihnă (Psalmi 23.2). Acolo, în timp ce se hrănește și se odihnește la umbră, trebuie să rămânem vigilenți. Trist este când ”lupul preacurviei” vine să înșface vreo oaie și, oricât de incredibil ar părea, cel folosit de vrăjmaș este, de multe ori, robul lui Dumnezeu însărcinat de îngrijirea lor. Trebuie să ne gândim mereu la ceea ce facem cu misiunea ce ne-a fost încredințată!Cei iresponsabili vor suferi mult, căci cel care se dedă păcatului se depărtează de Domnul. Isus nu poate umbla cu cel care face pact cu vrăjmașul sau îi face voia. Nu va exista scuză pentru robul necredincios, fiindcă Scripturile dictează atitudinea pe care trebuie să o ai față de oameni. De aceea, lucrătorii Domnului trebuie să petreacă zilnic câteva ore citind Cuvântul, meditând la El și aplicându-L cu adevărat.  

A abuza de turmă este o greșeală gravă. Acest simbolism este real: oile nu știu unde se duc, nu presimt pericolul unei fiare ce se apropie și, de aceea, păstorii nu pot înceta nicio clipă de a le veghea. Vai de cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea ce i-a fost încredințată! (Ieremia 48.10).

Nu trebuie să căutăm slava apostoliei ca și cum ar fi cea pe care lumea o caută. Politicienilor le place să fie amintiți, artiștilor le place să fie aplaudați, iar unor oameni să fie alintați. Cu toate acestea, robii Domnului au fost deja avertizați că, oadată aduși pe lume, asemenea celor din urmă oameni din societate, vor fi ocărâți din pricina Împărăției lui Dumnezeu (Matei 5.11). Slava noastră trebuie să fie aceea de a vedea turma Domnului crescând sănătoasă, devenind îmbelșugată și trăind în sfințenie.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares