Tinerii, chiar creștini fiind, sunt înclinați să acționeze cu puțină rigoare și fără răbdare. Ei încă nu s-au maturizat, știindu-se bine că, odată cu trecerea anilor, învățăm multe lucruri bune, iar unul dintre ele este de a-și respecta aproapele. Nu vreau să spun că trebuie să permitem ca oamenii să se poarte greșit, ci, după cum suntem preveniți că mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu (Iacob 1.20), trebuie să fim răbdători, mai ales cu cei bătrâni. Cu trecerea anilor, viața i-a învățat multe lucruri, unele corecte, altele discutabile, de care sunt atașați, crezând că sunt juste. Cu înțelepciune, însă, vom reuși să le deschidem ochii.

Pe de altă parte, mulți bătrâni nu mai au capacitatea de a înțelege anumite probleme. Viața, pentru unii, a fost foarte grea, iar asta îi face să-și fi pierdut orice nădejde. Știind că moartea se apropie, unii se închid în ei și cred că, odată cu ea, orice suferință va lua sfârșit. Pavel, un evanghelist înțelept, ne sfătuiește să nu-i mustrăm cu asprime. A vorbi cu blândețe este unul dintre mijloacele cele mai eficiente pentru a face pe cineva să-și recapete bunul simț.

În loc de a-i mustra cu asprime, este potrivit să te porți cu ei ca și cu un tată – cu respectul cuvenit. De tânăr, am învățat în viață că până și pe infractori trebuie să-i respecți, căci sunt semenii noștri, cu deosebirea că vrăjmașul i-a folosit să comită crime. Nimeni nu rămâne indiferent față de o purtare plăcută, un zâmbet și un gest de iubire. Ființa umană se înmoaie de plăcere când cineva se poartă sincer cu respect și considerație.

Trebuie să înțelegem că ne aflăm într-o luptă duhovnicească pentru a-i salva pe cei rătăciți de la osândă. Armele noastre vor funcționa mai bine de vor fi folosite cu tact. Isus ne este Exemplul. Toți cei care au fost duși înaintea Lui au primit din partea Sa o purtare diferită decât cea arătată de farisei. Nu a fost oare așa cu femeia prinsă chiar când săvârșea preacurvia ? În loc să facă cu ea ceea ce diavolul ar fi dorit, Învățătorul a spus că nu o osândește, ci a poruncit ca ea să-și urmeze calea și să nu mai păcătuiască (Ioan 8.1-11).

Tot așa, față de tineri trebuie să ne purtăm ca și cu niște frați. Orice frate, văzându-l pe celălalt în greșeală, îl ceartă, îl mustră și îl sfătuiește să renunțe la acel obicei rău. Uneori, este necesar să-i vorbești cu hotărâre și severitate. Dar de ce oare să exagerezi cu mustrări? Cine oare nu a fost niciodată ispitit sau nu a trecut prin experiențe care, de ar fi fost făcute publice, i-ar fi afectat viața pentru totdeauna ? Ori, asta se poate întâmpla și cu alții.

Just este ca atunci când întâlnești un om căzut în păcat să-l încurajezi să se îndrepte – iar aceasta folosind înțelepciunea pe care Domnul ți-o dă. Fă tot ceea ce este posibil pentru a scoate din păcat pe cei rătăciți !   

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares