Poruncile ne-au fost date, însă, deseori, nu le acordăm atenția cuvenită. De fapt, sunt momente în care nici nu ne interesează ceea ce avem de făcut. Trebuie să recunoaștem că trăim ca și cum ceea ce a fost prescris robilor Domnului a fost pentru alți oameni și nu pentru noi. Chiar și în apostolie, sunt oameni ce nu-L slujesc cu adevărat pe Dumnezeu. Pentru mulți, a avea titlul de slujitor este ca orice loc de muncă, unde cât se câștigă este ceea ce contează. Săracii de ei, cât sunt de rătăciți! Într-o bună zi vor fi chemați să dea socoteală pentru nesocotința lor și, atunci, vor auzi de pe buzele Domnului că, pentru a fi fost robi neascultători, trebuie să se ducă spre întunericul veșnic (Mateus 25.26-30).

Să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială – Trebuie să-i mustrăm pe cei ce trăiesc în neorânduială, pe cei nesupuși, astfel încât, de facem parte din acest grup, putem să le atragem atenția. Orice nerespectare a Cuvântului Domnului este o declarație de rupere a relațiilor. Revolta l-a făcut pe arhanghelul creat pentru a fi ieruvimul de pază, să devină diavol și să fie pedepsit la osânda veșnică. Cine nu păzește poruncile va fi supus pedepsei veșnice. Orice răsculat trebuie să înțeleagă că pedeapsa pe care o va primi din cauza faptelor sale nesocotite nu compensează folosul sau plăcerea de care se bucură.   

Să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi – Sunt unii frați care din cauza faptului de a-și fi slăbit credința și de a-și fi pierdut însuflețirea, trebuie îmbărbătați în ceea ce fac. Fără un cuvânt de îmbărbătare, un sfat înțelept, o vorbă inspirată, ei se pot pierde pentru totdeauna. Deznădejdea îi face pe ostașii Domnului să piardă izbânda și, de aceea, a le propăvădui cuvântul contează mult pentru Cel Preaînalt

Să sprijiniţi pe cei slabi – Lipsa hranei duhovnicești le slăbește pe oi. În plus, disprețul pe care unele îl arată față de ceea ce le este propovăduit le face nesigure. De aceea, avem datoria de a le sprijini. Deseori, calea pe care Domnul le-o pune este abruptă, iar ele nu reușesc să urce muntele și, atunci, trebuie duse pe brațe sau făcute opriri din când în când pentru a se odihni și pentru a le da hrana potrivită ce le va întări. Oaia cea slăbită este un semn că relația ei cu pastorul nu este bună. De refuză hrana sau dacă aceasta nu este potrivită pentru capacitatea ei de a înghite, este necesar să analizăm ceea ce le-am dat și, prin rugăciune, să duce problema în fața lui Dumnezeu.

Să fiţi răbdători cu toţi – Prin răbdare ne câștigăm sufletul, a spus Domnul (Lucas 21.19). A fi răbdător cu toți – ori că sunt oile de pe pășunea noastră sau de pe alta - , și chiar cu cei rătăciți, va face bine celor care trebuie să cunoască puterea Dumnezeului nostru.

Una dintre strategiile diavolului este de a ne face să ne mâniem. Așa s-a întâmplat cu Moise când și-a pierdut binecuvântarea de a-i duce pe evrei în Canaan, deși i-a condus peste 40 de ani ((Deuteronomul 32.48-52). Nu fă aceeași greșeală!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares