“Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
Matei 11:6
Există mulți care cred că-L slujesc pe Domnul Dumnezeu, dar care vor fi șocați la pedeapsa la care nu se așteaptă s-o primească în Ziua cea Mare. Ei nu imită Maestrul; mai degrabă, fac alte lucruri care ei cred că sunt mai productive pentru Împărăția lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să facem voia noastă, ci mai degrabă voia Celuia care ne-a chemat și ne-a dat exemplu, modul în care lucrarea Lui ar trebui făcută. În zilele lucrării pământești a lui Isus, nu a existat un singur discipol care să nu fi fost înzestrat cu putere, trimis să vindece infirmi și să alunge demoni în timp ce propovăduia Împărăția lui Dumnezeu.
Ioan Botezătorul i-a trimis pe doi discipoli ai săi să-L întrebe pe Maestru dacă era El cel pe care îl așteptau sau ar trebui să-l aștepte pe altul. Slujirea lui Ioan era diferită - el a predicat împotriva păcatului, a botezat oamenii, dar nu a vorbit despre eliberare. Harul lui Dumnezeu nu fusese încă trimis, iar Adevărul nu era executat pe deplin. Acestea au venit cu Isus. Înaintea ucenicilor lui Ioan, Mântuitorul a vindecat mulți suferinzi orbi și bolnavi, și a spus că ar trebui să-i aducă la cunoștința profetului asemenea fapte (Matei 11: 1-5). Apoi, El a spus ceva ce aparent nu avea nimic de-a face cu ceea ce a cerut să întrebe Ioan: “Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” (Matei 11:6)
Mulți vor eșua, deoarece nu acceptă că astăzi slujirea lui Hristos include eliberarea celor oprimați și vindecarea bolnavilor. Ei nici nu-și închipuie că aceasta este o lovitură a diavolului împotriva vieții lor, pentru care vor suferi o mustrare din partea Domnului în Ziua cea Mare, asta dacă nu vor fi împiedicați să intre în Împărăția pregătită, de la întemeierea lumii, pentru cei drepți.
Un slujitor al Domnului nu poate avea voință proprie și să facă doar ce-i place. El trebuie să înțeleagă planul divin și să-l îndeplinească; astfel va face voia deplină a Tatălui. Dacă ar exista un alt mod mai bun de a face lucrarea Celui Prea-Înalt, El Însuși ni l-ar fi arătat. Domnul, pe lângă faptul că este înțelept, este dragoste (1 Ioan 4:16), de aceea ne-a spus cum poate fi arătată dragostea Sa celor pierduți și cum aceștia vor putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. Făcând altceva decât ceea ce ne-a fost învățat, ne va forța să dăm socotelaă pentru sufletele pierdute din cauza neglijenței noastre.
Nu desconsidera niciodată porunca lui Dumnezeu. Domnul, pe lângă faptul că este dragoste, este de asemenea omniscient (Psalmii 147:5; Romani 11:33). Ceea ce a făcut în fața ucenicilor lui Ioan nu a fost întâmplător; a fost o lecție pentru toți ceilalți adepți. În felul acesta trebuie să se comporte toți cei care sunt trimiși de El. Dacă cei oprimați de duhurile necurate nu sunt eliberați, ei nu vor fi niciodată pocăiți și nici nu vor deveni copii ai lui Dumnezeu. Fără manifestarea harului divin - puterea divină care se mișcă în favorea noastră- nu va mai exista nici o lucrare de-a lui Dumnezeu. El nu a făcut și nu va face niciodată un acord cu demonii și nici nu-i va "mângâia". El îi alungă pur și simplu. Fă atunci cum a ordonat și să-ți fie cu succes!
Întru Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares