Răspunsul pe care sutașul roman l-a dat lui Isus este profund, deși foarte simplu. A făcut ca Maestrul să se minuneze la înțelepciunea spirituală a căpitanului. Nu era mintea lui înțeleaptă care l-a făcut să realizeze unul dintre cele mai importante lucruri, ci mai degrabă Tatăl ceresc, care l-a învățat principiile care ar trebui să ghideze o viață de credință.

Poporul lui Dumnezeu a suferit dintotdeauna din lipsa de cunoștință (Osea 4:6). Nu este posibil ca Cuvântul să fi descris în detaliu suferința lui Hristos pe cruce și să informeze că El a suferit în locul nostru, dar ca totuși poporul Domnului să trăiască asuprit, trecând prin tot felul de atacuri de-ale vrăjmașului, în timp ce strigă disperat pentru vindecarea ce numai vine. Ceva trebuie să fie în neregulă.

Neregula nu este a Domnului, ci a noastră, pentru că noi nu credem întotdeauna ce ne este predicat. Citim Scripturile, dar nu îndrăznim să credem ce afirmă. Dacă ceva rău ne atacă, imediat începem să ne rugăm - sau ceea ce numim mijlocire - și începem să-l învinovățim pe Tatăl. În acel moment, cităm Cuvântul lui Dumnezeu și îl întrebăm de ce Acesta nu este împlinit; mai lipsește doar să-L facem mincinos.

Lipsa de cunoștință induce la greșeală, la suferință si la al acuza pe Cel care nu ar putea fi niciodată acuzat de omitere sau iresponsabilitate. Ceea ce ne privește viața a fost deja dat. Scripturile ne învață ce să facem în fiecare clipă, însă nu Le dăm locul de cuviință în viața noastră. De aceea, când trebuie să fim fermi, pentru că am fost deja iluminați, ne trezim șovăind.

Sutașul nu a ezitat, ci a declarat ceea ce învățase. Pentru el, cel care are autoritate nu este nevoit să meargă nici să ceară, ci să conducă. El a spus că ar fi suficient un singur cuvânt pentru ca slujitorul său să fie vindecat. Da! Această afirmație lipsește în gura ta. Trebuie să păstrezi cuvintele nefolositoare, îndoielnice și iresponsabile și să nu le folosești din nou, dar trebuie să folosești Cuvântul credinței cu convingere.

Oricine este trimis de cineva îl reprezintă proporțional cu mandatul pe care l-a primit. Sutașul a remarcat că Isus nu putea să alunge demonii, dacă Tatăl nu ar fi fost în spatele acestor lucruri. El a concluzionat că Hristos fusese trimis pentru război împotriva imperiului răului, iar apoi, cu un singur cuvânt - o declarație - slujitorii Săi ar face lucrarea așa cum a făcut-o atunci când a vorbit în numele Imperiului Roman.

Și tu? Nu ai învățat că, în Numele lui Isus, ai aceeași slujire ca și Fiul lui Dumnezeu? Ridică-te și mustră răul care te atacă și crezi că ordinul tău se va împlini!

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares