Toate lucrurile ne sunt îngăduite, dar nu putem păcătui. Toate lucrurile sunt neprihănite și ne sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos (1 Corinteni 6.12); astfel, orice este permis dar poate deveni o piatră de poticnire, astfel că trebuie evitat. Mărturia ta trebuie să fie mai mare decât orice plăcere, căci, dacă acest lucru dăunează credinței celui slab, trebuie să trăim pentru a fi plăcuți Domnului.

Este o făgăduință a lui Isus că, de lăsam ceva din dragoste pentru El, vom primi de o sută de ori mai mult (Marcu 10.29,30). Ori, de ce oare mai avem nevoie în viață de suntem în prezența lui Dumnezeu? Învață să trăiești în tihnă cu ceea ce Tatăl îți dă. De va fi belșug, slavă lui Dumnezeu ; de va fi lipsă, tot El să fie slăvit, căci, cu Cel Preaînalt, vom fi mereu bine, și asta este ceea ce contează (Filipeni 4.11-13).      

Pavel povestea despre hrana închinată idolilor, dar mustrarea sa este și pentru alte probleme. Deși știm că în Hristos suntem izbăviți în toate, unii nu au înțeles încă în totalitate Cuvântul lui Dumnezeu și, de aceea, se pot poticni. Astfel, cel mai bine este de a accepta sfatul sfânt și de a nu te implica în nimic ce-ți poate aduce vreun necaz din cauza abaterii cuiva.

Prin Cuvântul Domnului, slobozenia ta ia sfârșit când începi să judeci pe cel slab în credință (Romani 14), căci anumite limite trebuie respectate; de aceea, trebuie să luăm seama la noi înșine. Sfatul acesta trebuie urmat întocmai: nu poți fi răspunzător de abaterea vreunui fiu al Domnului (Luca 17.1,2), dar luptă pentru a slăvi în toate cele Numele Tatălui și pentru a îndeplini misiunea ce ți-a fost dată. Nu fi aidoma copilului răzgâiat ce plânge de nu i se cumpără jucăria. Important este să nu te afli în opoziție cu planul lui Dumnezeu și nici să nu dăunezi vreunei vieți pe care El dorește să o îndrepte.          

Nimeni să nu-ți disprețuiască modul de a fi, cuvintele pe care le spui, istoriile pe care le povestești, hotărârile pe care le iei sau nu (1 Timotei 4.12). Fratele meu, orice faci, fă cu simțul datoriei întru slăvirea Domnului, căci este de preferat să fii în pierdere decât să vezi pe cineva că se pierde din această cauză. Dumnezeu are mult mai mult să-ți dea și nu ai nevoie de nimic ce poate fi poticnire cuiva.

Fii cu grijă ca cei slabi să nu fie afectați de slobozenia ta în Hristos. Acest lucru este valabil în toate cele, dar mai cu seamă în cele duhovnicești. Cel mai bine este să lupți cu Domnul pentru ca El să-i întărească pe cei care, momentan, nu au capacitatea de a te vedea bucurându-te de cunoașterea în Domnul. Odată cu trecerea timpului, întărindu-se, acest om nu va mai fi o piatră de poticnire; cu toate acestea, trebuie să-ți fie clar că slobozenia ta în Păstorul cel bun nu va fi niciodată încuviințare pentru a păcătui.  

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares