Pe vremea lui Pavel, ca și astăzi, erau mulți oameni cu multă ”imaginație duhovnicească”. Fiecare, îngrijindu-se de propriul succes, propovăduia ce dorea. Mintea umană este la fel și, în zilele noastre, observăm cum oamenii crează cele mai absurde precepte, susținând că acestea sunt învățăturile pe care Dumnezeu le-a dat pentru a fi transmise mai departe. Nu ne putem amăgi, căci știm cum trebuie să fie lucrarea petru care Domnul ne-a chemat să o împlinim.

De există un lucru bun pentru fiecare fiu al lui Dumnezeu, acela este de a fugi de înșelăciunea doctrinelor religioase. Diavolul, știind că nu poate împiedica creșterea lucrării Celui Preaînalt și că ușile infernului nu vor dovedi Biserica lui Isus, face astfel încât oamenii, chiar și cei cu intenții bune, să creeze tot felul de doctrine obscure și să iasă prin lume ca să le propovăduiască învățămintele. Însă, care este mesajul pe care Isus ne-a cerut să-l transmitem? Acela despre faptul că El a fost răstignit și a murit pentru păcatele noastre – ceea ce include vindecarea de boli și rezolvarea tuturor problemelor. Trebuie să propovăduim mesajul lui Hristos cel răstignit, pentru a putea determina ca poporul să ajungă în Împărăția lui Dumnezeu, care S-a apropiat de toți prin biruința lui Isus asupra forțelor întunericului în moartea Sa pe cruce.

Oamenii trebuie să cunoască corect puterea mesajului, căci nu există alt mijloc de a reuși să aibă credință în Dumnezeu. Ori, este scris că, fără credință este imposibil să-I fii pe plac lui Dumnezeu (Evrei 11.6). Cu alte cuvinte, Domnul poate lucra în viața celor suferinzi numai dacă ei au înțeles de ce El lucrează. Propovăduind alt mesaj, vom duce poporul lui Dumnezeu pe căi ce niciodată nu vor fi pe placul Domnului.   

Adepții doctrinelor religioase se poticnesc în fața simplității Evangheliei. Vreme de secole, cel rău a reușit să facă astfel încât propovăduitorii să schimbe învățătura simplă din Scripturi cu ceva complicat ce nu a ajutat niciodată și nici nu va ajuta pe nimeni. Numai Evanghelia, prin puterea Duhului Sfânt, îi va călăuzi pe întemnițați spre slobozire. Cel Preaînalt lucrează numai unde există credință, ce vine pentru a auzi Cuvântul, și nu pentru a da crezare unor lucruri imposibile și complicate pe care cineva sau mai mulți  oameni le imaginează (Romani 10.17; Efeseni 4.13,14).

Acești filozofi cred că este o nebunie când spunem că Domnul intervine în viața noastră și face minuni. Însă, asta este ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu consemnează. În trecut, El lucra așa. Isus a promis că cine crede în El va face și el lucrările pe care El le făcea (Ioan 14.12). Așadar, nu trebuie să avem vreo reținere când spunem că Dumnezeu era în Hristos și, fiind în El, și El este în noi (2 Corinteni 5.19,20). Până la urmă, Evanghelia este puterea lui Dumnezeu (Romani 1.16).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares