Credința ce îi ridică pe mulți oameni, ce îi întărește și le dă condițiile de a birui toate bătăliile nu funcționează și pentru alții. Este incredibil și sună paradoxal, însă, acesta este adevărul. Trebuie să ne menținem vigilenți pentru a nu avea surprize neplăcute. Nu ar trebui să fie așa, căci Cuvântul pe care-l propovăduim este îndreptat către toată lumea și, de crezi, este capabil să-l întărească și pe cel mai slab. În plus, Evanghelia este puterea lui Dumnezeu (Romani 1.16).

Versetul de mai sus vorbește despre faptul de a suporta slăbiciunile celor slabi. Ori, de există slabi, ne putem aștepta ca aceștia să treacă prin momente în care să fie destul de afectați. Mulți pastori singuratici, de exemplu, trec printr-o problemă neplăcută: se întâmplă ca unele tinere să se apropie de câte unul dintre ei și să-i spună că Domnul le-a arătat că el le este alesul. Sunt chiar cazuri de femei căsătorite – cu căsnicii frumoase – ce găsesc pe vreun creștin și fac la fel. Aceasta este una dintre slăbiciunile pe care trebuie să le răbdăm.

Apostolul nu spune că trebuie să ne certăm cu cei slabi, ci să suportăm slăbiciunea lor, sfătuindu-i în duhul creștin. Sunt cazuri în care bărbați și femei vin la noi cu tot felul de propuneri de afaceri necurate și se jură că au fost inspirate de Domnul, iar unii se supără dacă nu le acceptăm propunerile.

Adevărul este că, de multe ori, unii oameni slabi devin neplăcuți prin insistența cu care ne caută și încearcă să ne convingă. Chiar și așa, porunca este de a le răbda slăbiciunile, nu numai venindu-le în ajutor în mod demn, ci și asumându-ne autoritatea ce ne este dată în Numele Domnului pentru a reprima, în rugăciunile noastre, vrăjmașul ce îi folosește.

Când răbdăm și intervenim pentru ei, facem ceva pe placul lui Dumnezeu. Acești oameni, de vor fi hrăniți cum se cuvine, cu Pâinea din Ceruri, se vor întări și vor deveni buni creștini. Oare nu pentru aceasta am fost și noi întăriți? Isus ne-a încredințat că, făcând bine copiilor ce cred în El, facem după voia Sa (Matei 25.37-40).

De fiecare dată când putem să-L reprezentăm pe Cel Preaînalt, lucrând în Numele Său pentru a izbăvi pe cineva de asuprirea celui rău, Îi facem pe plac. Acest lucru nu trebuie să fie o povară celui ”puternic” când își face lucrarea, ci un prilej de a-L sluji pe Domnul. Ajută mereu pe cel înșelat de vrăjmaș.

A împlini toate poruncile lui Dumnezeu este una dintre bunele purtări ale celui care a fost ales să fie rob. Adu-ți mereu aminte: cel care nu slujește pentru a sluji nu este bun de a fi rob. Robul nu poate alege unde și cum să slujească, ci trebuie să slujească unde și ce i s-a poruncit.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares