Tot ceea ce Domnul are ne aparține, însă, nu trebuie să ne gândim numai la putere, la anumite capacități și virtuți ale Sale despre care credem că ne fac bine. Există și altele despre care nici nu ne imaginăm ce pot face pentru noi, însă trebuie găsite și folosite. În versetul citat, este scris că Domnul este Dumnezeul răbdării și al mângâierii. Dacă Dumnezeu este, și noi trebuie să fim ca El. De credem, Tatăl ne va da aceste două capacități ce sunt de o importanță majoră pentru fericirea noastră.

Cu răbdare, îi vom face pe mulți să-și țină ochii deschiși, iar pe alții îi vom ajuta să fugă de păcat și să caute prezența Tatălui. De îndată ce lucrarea este a Sa și nimic nu se întâmplă fără participarea Sa, nu este bine să te grăbești și să vrei ca lucrurile să se întâmple repede. Femeia gravidă așteaptă cu răbdare timp de nouă luni pentru a avea un bebeluș puternic și sănătos, după cum și semănătorul așteaptă răbdător vremea recoltei.

Același sentiment trebuie să existe între fiii lui Dumnezeu. Este bine când un frate îl respectă pe celălalt, intervine pentru el și arată încredere în faptul că Domnul se află la comanda tuturor lucrurilor, cu credința că, la vremea potrivită, El va face lucrarea (Filipeni 1.6). Domnul nu umblă înainte de vreme și nici cu întârziere. Ceea ce se întâmplă în lumea întreagă nu este nou, iar Dumnezeul nostru era deja conștient de toate. El știa de violența ce va veni în zilele noastre, de lipsa de respect față de aproapele nostru și oamenii din jur (2 Timotei 3.1-7). De aceea, El ne învață că numai cu răbdare îi vom birui pe politicienii corupți și pe oamenii răi, și că îi vom face pe mulți să se bucure de binecuvântările dobândite de Isus prin moartea Sa.

A mângâia înseamnă să pui dragostea la lucru, și de asta oamenii au nevoie. Nu avem nevoie de acuzatori ce se cred judecători peste tot, ce arată pe altul cu degetul, dar nu-și văd propriile defecte. Cine a căzut are nevoie de cineva să-l ajute ca să se ridice (Evrei 12.12). Suntem robi ai lui Dumnezeu pentru a veni în ajutorul celor abătuți, distruși și fără scăpare. Mângâierea Domnului este singura dovadă de iubire ce poate fi dată celor rătăciți. Isus aducea mângâiere, punând capăt suferinței aproapelui.

Este nevoie să arătăm aceste virtuți unii altora (Efeseni 4.32). Pentru aceasta, El ne-a trimis să propovăduim Buna Vestire. A sosit vremea de a ne șterge lacrimile, și nu de a cauza altele. Dacă ai un duh ce vede numai defectele, deschide ochii și căiește-te de păcatele tăinuite în viață. Obiceiul rău de a vedea și de a identifica greșelile altora există numai la cel a cărui inimă este spurcată de păcat (Tit 1.15). Slujește-L pe Domnul care îți iubește vrăjmașul, binecuvântează pe cel care te blesteamă, fă binele celui care te urăște și roagă-te pentru cei care te nesocotesc și te hulesc (Romani 12.9-21). Cu răbdare și mângâiere vom împlini sfintele porunci.             

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares