Profetul este cineva chemat de Domnul pentru a face parte din apostolia sfântă. Simțitor față de glasul lui Dumnezeu, acesta primește mesajul Celui Atotputernic și îl dă mai departe poporului. Pe lângă asta, ca rob al Celui Preaînalt, are putere și lucrează cu credincioșenie, căci Îl are pe Dumnezeu alături pentru a confirma cuvântul său și știe că Cerurile se află în spatele chemării sale. În anumite cazuri, și el poate fi folosit pentru a-i pedepsi pe cei care se ridică împotriva lucrării ce i-a fost încredințată.

Biblia spune că Isus a dat mărturie. Ori, orice mărturie făcută de Hristos trebuie luată în serios, căci, până la urmă, El nu a spus sau nu va spune niciodată ceva care să nu fie adevărat. De aceea, de îndată ce Învățătorul a spus asemenea cuvinte, niciun profet nu se poate aștepta să fie onorat în mijlocul alor săi. Aceasta este o lege duhovnicească ce nu va fi niciodată desființată sau modificată.  Astfel stând lucrurile, toți cei care au fost chemați la această sfântă apostolie sunt atenționați asupra faptului că nu există prețuire pentru un profet în patria sa. Nu știu dacă Domnul nu a permis să fie atfel sau dacă de vină este invidia oamenilor. Cert este că profeții trebuie să se aștepte să fie prețuiți în mijlocul celor ce nu le sunt concetățeni. În realitate, recunoașterea meritelor unui om al lui Dumnezeu trebuie să vină numai de la însuși Domnul – iar aceasta se va întâmpla departe de rude și concetățeni.

Mulți se pot întreba: ”Ce trebuie să facă oare un profet fără prețuire?”. Să dea continuitate misiunii pe care a primit-o de la Cel Preaînalt: să realizeze lucrarea cea sfântă și să continue să vorbească despre dragostea Tatălui – indiferent dacă este prețuit sau persecutat – căci, într-o bună zi, dreptul Judecător îl va încorona. Însă, până la venirea acestui moment, celui care a fost chemat de Domnul îi revine să-L slujească fără contenire și fără a aștepta vreo slavă sau răsplată de la cineva.

Dimpotrivă, când Tatăl hotărăște să-l laude pe profet, acesta trebuie să-I arate Domnului adevărata prețuire. Cine face ceva pentru lucrarea sfântă și, pentru aceasta, este aplaudat, trebuie să se roage pentru a nu cădea în ispită, căci duhul omului poate fi cuprins de orgolii și, atunci, se poate îndepărta de Dumnezeu. De fapt, mulți dintre cei ce au fost folosiți de Cel Preaînalt au lăsat ca inimile să li se umfle-n piept așa cum păunul își umflă penele și, mânați de orgolii, și-au pierdut poziția în Isus.

Familia robului Celui Preaînalt trebuie să fie aidoma celei lui Isus, care a spus că mama Sa și frații Săi sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu și Îl împlinesc (Luca 8.21). Fratele meu, pare de necrezut, dar există rude și prieteni din copilărie capabili de a ne face  un mare rău, căci, de au permis lui Satana și au fost folosiți de el pentru a ne lăuda, pot să ne facă să ne credem mai buni decât alții. Există și cei care vor fi folosiți în mod total diferit, spunând că nu suntem buni de nimic și că lucrarea noastră este pentru propria plăcere. Ori, numai unul este demn de toată crezarea, iar acela este  Domnul, căci El nu ne va face niciodată să greșim; dimpotrivă, ne va confirma chemarea. Trebuie să-L respectăm și să avem încredere în El în orice situație. A avea o asemenea comportare este de mare importanță pentru cel care vrea să fie un rob binecuvântat.      

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares