În versetul anterior, psalmistul spune că morții nu-L pot slăvi pe Dumnezeu. Trebuie să înțelegem diferența dintre vii și morți în lumea duhovnicească. Cei care, de exemplu, aparțin vreunei religii sau biserici, dar nu s-au născut din nou, sunt morți, iar tot ceea ce fac întru slava Tatălui este în zadar. Mulți dintre aceștia compun chiar frumoase imnuri, opere de cea mai bună calitate, dar care nu au nicio valoare.

Apostolul Pavel a spus că chiar de și-ar putea da trupul să fie ars, și n-ar avea dragoste – dragostea Domnului, ce i-a schimbat viața –, nu i-ar folosi la nimic (1 Corinteni 13.3).

Este trist de știut că atâția oameni cu credință, dedicați la ceea ce numesc drept lucrarea lui Dumnezeu, se voi căi amarnic în ziua de apoi din cauza unui singur motiv: faptul de a nu fi trecut prin noua naștere. Această experiență este o condiție sine qua non pentru ca omul să primească comuniunea cu Cel Preaînalt și slujba să-i fie accepatată de El. Este de ajuns să citești ceea ce Hristos a spus în Ioan 3.3,5 pentru a înțelege cum anume vede Învățătorul, faptul ca ființa umană să se născă din nou sau nu.   

Pavel a rezumat cum să-L slăvim și binecuvântăm pe Domnul. Lauda este ceva ce trebuie învățat, pentru a o face cum se cuvine. Cine o înțelege și o practică devine mai curajos. Pe de altă parte, cine nu o înțelege și nici nu îndeplinește condițiile de a fi acceptat de Dumnezeu își pierde timpul.

Prin cuvintele psalmistului, se observă cât de important este de a-L lăuda pe Cel Atotputernic acum și întru veșnicie. Aici pe pământ, cine Îi aduce închinare obține un răspuns sfânt mult mai concret decât cel care numai crede. Este ca și cum acel cineva s-ar afla într-o relație personală cu Domnul. Binecuvântându-L și aducându-I elogii unse de la tronul Tatălui, acesta învață cum să se pună dinaintea Lui și începe să aibă o comuniune mai roditoare, îndepărtând piedicile cu care se confruntă un creștin obișnuit.

Știind cât de importantă este slava, aceasta trebuie să ne fie un scop.  Așadar, a învăța și a practica acest act este ceva de mare valoare. Printre practicile deosebit de folositoare pe care le putem adopta se află pioșenia – respectul pentru lucrurile sfinte. Cu siguranță, slava este de asemenea una dintre aceste lucrări minunate.

Trebuie să înțelegem bine ceea ce înseamnă să trăiești în comuniune cu Cerurile. Sunt mulți cei care au primit următoarea învățătură: dacă întâlnirea a fost încărcată de multe emoții atunci, va exista o comuniune cu Domnul. Dar aceasta este doar o amăgire! Oricât de necrezut ar părea, există mereu cineva care să-i facă pe ceilalți să fie cuprinși de emoție, dar această pesoană însăși se poate afla în păcat. Reușim să avem o relație personală cu Tatăl pe măsură ce dăm atenție Cuvântului Său și revelației pe care o dobândim prin El.   

Una dintre marile revelații pe care acest verset ne-o prilejuiește este că, în lumea cea veșnică, ne vom putea folosi de actul de a slăvi. Dacă închinarea la Dumnezeu ne aduce aici deja o bucurie imensă, imaginează-ți ce ar însemna să faci asta în vecii vecilor!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares